Negocierea salariului minim pe economie la nivel național a făcut țăndări pacea socială. Până acum, Guvernul Tăriceanu se mândrea cu faptul că n-a avut parte de tensiuni în relațiile cu sindicatele. De acum înainte, va trebui să-și ia adio de la zilele tihnite și să intre în tranșee. Marile confederații sindicale au semnat declarația de război. Strategia și tactica lor de luptă sunt puse la punct. Iar "dușmanul" a fost avertizat pe ce fronturi va fi atacat.
Socoteală strâmbă
Cei ce au blocat negocierile sperau, probabil, că mișcarea sindicală din România se va dovedi slabă și divizată de orgolii. Ieri, au avut dovada că s-au înșelat. Cartel Alfa, CNSLR - Frăția, Blocul Național Sindical, Confederația Sindicatelor Democratice din România și Confederația "Meri-dian" au anunțat că și-au pierdut răbdarea. De peste o lună de zile, de când negociază, cu patronatele și guvernul, salariul minim și proiectul bugetului de stat pentru anul 2008, sunt duse cu preșul. Nimeni nu se angajează în discuții responsabile, care să ducă la angajamente ferme. Doar vorbe goale și temporizare, de care nici salariații, nici economia națională nu au nevoie. De aceea, la tactica blocajului și a amânării, sindicatele au decis să răspundă preluând inițiativa. Ele au anunțat programul unor ample acțiuni de protest, ce se vor întinde pe perioada decembrie 2007 – ianuarie 2008.
Proteste de neoprit
Pe 12 decembrie, toate reprezentanțele guvernului în teritoriu - respectiv prefecturile județene - vor fi pichetate de la ora 11 până la 12. Va fi o primă demonstrație a forței, unității și hotărârii mișcării sindicale. Până pe 20 ianuarie 2008, va avea loc greva de avertisment la nivel național. Data va fi precizată după ce se vor lămuri problemele legate de organizarea acțiunii pe calea ferată, unde, conform legii, trebuie asigurat lucrul la o treime din capacitate.
Tot în ianuarie va avea loc un mare miting de protest, în momentul în care parlamentul va relua discuțiile privind proiectul Legii bugetului pe anul 2008. "Nu ne vom opri până nu vom obține un salariu decent și un buget care să reflecte faptul că politicile sociale europene sunt aplicate și lucrătorilor din România!" – susțin, în cor, liderii Dumitru Costin (BNS), Bogdan Hossu (Cartel Alfa), Marius Petcu (CNSLR - Frăția), Iacob Baciu (CSDR) și Ion Popescu ("Meridian"). Ce în-seamnă că nu se vor opri? Vor merge până la declanșarea grevei generale la nivel național?
Mușchi de criță sau de hârtie?
Miza depășește, deja, chestiunea salariului minim de 540 lei cerut de sindicate și a schimbării unor prevederi din bugetele de stat, ale asigurărilor sociale și de sănătate. Guvernul și patronatele le-au oferit centralelor sindicale prilejul de a demonstra că pot acționa unit și pot depăși barierele ce le despart. Mai mult, ele au șansa de a recâștiga încrederea milioanelor de salariați din România, care s-au îndepărtat de mișcarea sindicală, pentru că au simțit-o slabă și ineficientă. Acum, masele de lucrători vor constata dacă sindicatele au mușchi de criță sau de hârtie, dacă sunt capabile să mobilizeze masele și să impună voința lor.
Testul patronilor
Patronatele dau și ele un test de maturitate. Ele se confruntă, deja, cu o criză a forței de muncă fără precedent. Deficitul de lucrători calificați a crescut la peste 500.000 de persoane, după estimările guvernului. Cauza este cunoscută: nivelul scăzut al lefurilor românești comparativ cu costul vieții a generat migrația masivă spre salariile de câteva ori mai mari din străinătate. O poziție realistă din partea lor nu este să obstrucționeze creșterea salariului minim și să apere, în schimb, munca la negru, munca gri, evaziunea fiscală și concurența neloială. Dimpotrivă, interesul lor pe termen scurt și lung ar trebui să fie creșterea nivelului cointeresării salariaților și a stabilității lor în muncă.
Miza electorală
Guvernul va trage doar ponoase din confruntarea cu sindicatele. Prin politica majorării pensiilor, el a reușit să atragă numeroase voturi pe spuza liberalilor, după cum s-a constatat la alegerile euro-parlamentare. Dar un război cu marile confederații, l-ar face să le piardă tocmai când lui Tăriceanu & Co. le frige buza, adică în anul electoral 2008. În mai toate familiile româ-nilor, alături de pensionari trăiesc și salariați. Bătrânii vor uita, una-două, că le-au crescut pensiile pe timpul guvernării liberale. Ei vor pactiza cu cei tineri, aflați pe baricadele luptei cu guvernul și patronii. Deja, adversarii politici (democrații și social-democrații) se străduiesc să refacă legăturile slăbite cu mișcarea sindicală. Ei le-au promis confederațiilor că le vor susține zecile de amendamente la legea bugetului.