Previziuni economice mai amare decât chinina
1164
Liderii europeni își pun întrebarea: ce decizii trebuie să ia la nivel național, continental și global având în vedere provocările actuale ale mediului economic?
În derivă
Toată lumea a acceptat ideea că 2008 este un an dificil. Șocurile globale s-au ținut lanț. Cutremurele de pe piețele financiare au lăsat urme adânci și oricând te poți aștepta la noi replici. Prețurile materiilor prime au urcat din record în record. Țițeiul și produsele petroliere, gazele naturale, energia electrică, minereul de fier, oțelul, alimentele s-au întrecut în scumpiri, de parcă ar fi concurat la Olimpiadă. Instabilitatea economiei mondiale s-a cronicizat, unica certitudine fiind sporirea inflației.
La începutul anului, Uniunea Europeană și-a îndreptat corabia spre tărâmul creșterii economice susținute, dar apele învolburate prin care navighează o împiedică să își atingă ținta. În iulie 2008, comparativ cu aceeași lună a lui 2007, producția industrială a scăzut cu 1,3% la nivel comunitar, în timp ce deficitul de cont curent a atins recordul de 36,3 miliarde euro în trimestrul 2008 față de perioada similară a anului precedent. În luna august, inflația anuală a atins nivelul de 3,8% în zona euro, semn că reduta stabilității economice a început să cedeze în fața atacului prețurilor.
Psihologia crizei
Previziunile organismelor internaționale îți taie pur și simplu cheful de viață. A doua jumătate a lui 2008 și începutul lui 2009 vor fi, pentru UE, amare precum chinina. Nimeni nu garantează că, după un asemenea hap, economia comunitară va scăpa de friguri.
Grav este că, citind aceste semne, oamenii de afaceri, companiile, mediul economic și-au pierdut încrederea în viitor. Pesimismul a pus stăpânire pe minți și acțiuni. Drept urmare, cheltuielile, investițiile, producția, locurile de muncă sunt restrânse voluntar, din prudență. Fiecare încearcă să-și conserve resursele până când trece furtuna, dar prin aceasta nu face decât să sporească energia și forța crizei.
La arme!
Ce poate face UE în fața acestei amenințări? Să nu se lase dusă de val, să primească provocarea, să lupte. Acum poate testa capacitatea sa de acțiune, eficiența instrumentelor sale. Este nevoie doar de voință și unitate politică.
Oficialii comunitari spun că eforturile trebuie canalizate în patru arii de acțiune: politici monetare și fiscale, piețe financiare, reforme structurale și agenda externă.
Misiunea de a dirija orchestra politicilor monetare revine Băncii Centrale Europene și băncilor naționale. Tema principală a partiturii lor este inflația, iar povestea e despre cum trebuie aceasta strunită. Fără a o ține în frâu, nu se poate vorbi de creștere economică. Cum trebuie făcut acest lucru? Metodele sunt, deja, clasice: aspirarea surplusului de lichiditate de pe piață prin politici monetare și înăsprirea condițiilor de creditare, presiuni pentru menținerea salariilor în linie cu productivitatea muncii.
Momentul de criză cere politici bugetare mai ferme. Aceasta nu presupune creșterea impozitelor și taxelor, ci întărirea disciplinei fiscale, pe de o parte, și reducerea cheltuielilor bugetare, de pe alta.
Poligonul reformelor
Inima piețelor financiare o constituie sistemul bancar, iar acesta a înregistrat pierderi majore. Băncile europene nu o duc mai bine decât suratele lor de aiurea. Calitatea creditelor s-a deteriorat continuu, fapt ce a determinat unitățile bancare să impună noi standarde la împrumuturi. Faptul că, pe piața de capital, valoarea acțiunilor băncilor a scăzut arată că acestea nu mai reprezintă o atracție pentru investitori.
Sistemul bancar se află la o nouă răscruce. Trebuie să găsească noi metode de management și să-și sporească transparența pentru a restaura încrederea clienților.
Ce direcție ar trebui să urmeze reformele structurale din economia comunitară, pentru a redeștepta încrederea mediului de afaceri și a clienților? Este nevoie de mai mare flexibilitate pentru producție, muncă și piețe, pentru a permite realocarea rapidă a resurselor dintr-un sector în altul, dintr-o regiune în alta, astfel încât să se absoarbă cât mai rapid șocurile. Trebuie eliminate barierele, în special, cele de pe piață energetică, care au impact asupra prețurilor și inflației. Reformele de pe piața muncii trebuie să vină mai ales în sprijinul celor mai afectate categorii de lucrători.
Avertismentele crizei economice sunt foarte serioase. Va avea comunitatea europeană înțelepciunea și voința politică de a acționa din timp?
În derivă
Toată lumea a acceptat ideea că 2008 este un an dificil. Șocurile globale s-au ținut lanț. Cutremurele de pe piețele financiare au lăsat urme adânci și oricând te poți aștepta la noi replici. Prețurile materiilor prime au urcat din record în record. Țițeiul și produsele petroliere, gazele naturale, energia electrică, minereul de fier, oțelul, alimentele s-au întrecut în scumpiri, de parcă ar fi concurat la Olimpiadă. Instabilitatea economiei mondiale s-a cronicizat, unica certitudine fiind sporirea inflației.
La începutul anului, Uniunea Europeană și-a îndreptat corabia spre tărâmul creșterii economice susținute, dar apele învolburate prin care navighează o împiedică să își atingă ținta. În iulie 2008, comparativ cu aceeași lună a lui 2007, producția industrială a scăzut cu 1,3% la nivel comunitar, în timp ce deficitul de cont curent a atins recordul de 36,3 miliarde euro în trimestrul 2008 față de perioada similară a anului precedent. În luna august, inflația anuală a atins nivelul de 3,8% în zona euro, semn că reduta stabilității economice a început să cedeze în fața atacului prețurilor.
Psihologia crizei
Previziunile organismelor internaționale îți taie pur și simplu cheful de viață. A doua jumătate a lui 2008 și începutul lui 2009 vor fi, pentru UE, amare precum chinina. Nimeni nu garantează că, după un asemenea hap, economia comunitară va scăpa de friguri.
Grav este că, citind aceste semne, oamenii de afaceri, companiile, mediul economic și-au pierdut încrederea în viitor. Pesimismul a pus stăpânire pe minți și acțiuni. Drept urmare, cheltuielile, investițiile, producția, locurile de muncă sunt restrânse voluntar, din prudență. Fiecare încearcă să-și conserve resursele până când trece furtuna, dar prin aceasta nu face decât să sporească energia și forța crizei.
La arme!
Ce poate face UE în fața acestei amenințări? Să nu se lase dusă de val, să primească provocarea, să lupte. Acum poate testa capacitatea sa de acțiune, eficiența instrumentelor sale. Este nevoie doar de voință și unitate politică.
Oficialii comunitari spun că eforturile trebuie canalizate în patru arii de acțiune: politici monetare și fiscale, piețe financiare, reforme structurale și agenda externă.
Misiunea de a dirija orchestra politicilor monetare revine Băncii Centrale Europene și băncilor naționale. Tema principală a partiturii lor este inflația, iar povestea e despre cum trebuie aceasta strunită. Fără a o ține în frâu, nu se poate vorbi de creștere economică. Cum trebuie făcut acest lucru? Metodele sunt, deja, clasice: aspirarea surplusului de lichiditate de pe piață prin politici monetare și înăsprirea condițiilor de creditare, presiuni pentru menținerea salariilor în linie cu productivitatea muncii.
Momentul de criză cere politici bugetare mai ferme. Aceasta nu presupune creșterea impozitelor și taxelor, ci întărirea disciplinei fiscale, pe de o parte, și reducerea cheltuielilor bugetare, de pe alta.
Poligonul reformelor
Inima piețelor financiare o constituie sistemul bancar, iar acesta a înregistrat pierderi majore. Băncile europene nu o duc mai bine decât suratele lor de aiurea. Calitatea creditelor s-a deteriorat continuu, fapt ce a determinat unitățile bancare să impună noi standarde la împrumuturi. Faptul că, pe piața de capital, valoarea acțiunilor băncilor a scăzut arată că acestea nu mai reprezintă o atracție pentru investitori.
Sistemul bancar se află la o nouă răscruce. Trebuie să găsească noi metode de management și să-și sporească transparența pentru a restaura încrederea clienților.
Ce direcție ar trebui să urmeze reformele structurale din economia comunitară, pentru a redeștepta încrederea mediului de afaceri și a clienților? Este nevoie de mai mare flexibilitate pentru producție, muncă și piețe, pentru a permite realocarea rapidă a resurselor dintr-un sector în altul, dintr-o regiune în alta, astfel încât să se absoarbă cât mai rapid șocurile. Trebuie eliminate barierele, în special, cele de pe piață energetică, care au impact asupra prețurilor și inflației. Reformele de pe piața muncii trebuie să vină mai ales în sprijinul celor mai afectate categorii de lucrători.
Avertismentele crizei economice sunt foarte serioase. Va avea comunitatea europeană înțelepciunea și voința politică de a acționa din timp?
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!