Prima călătorie a unei nave românești în jurul lumii (III)

În ediția de astăzi, continuăm serialul dedicat primei călătorii în jurul lumii efectuată de o navă românească. În 1963, comandantul de cursă lungă Liviu Neguț și echipajul său de pe cargoul de 12.951 tdw "București" au intrat în istoria navigației naționale, ocolind Pământul spre Vest, în 4 luni și 11 zile.

Povestea nescrisă a acelei faimoase călătorii era sortită uitării, dacă fostul timonier Andrei Lazăr, ajuns la venerabila vârstă de 79 ani, nu ar fi relatat-o ziarului "Cuget Liber". Bătrânul lup de mare este unul dintre puținii martori în viață ai întâmplărilor petrecute în urmă cu 50 de ani.

După 28 de zile de navigație - relatează Andrei Lazăr -, în fața cargoului a apărut țărmul Japoniei, cu orașul - port Yokohama. Nava a cârmit spre China și a făcut escală în portul chinezesc Xin-gang, unde a descărcat zahărul cubanez.

Echipajul a fost uimit de bogăția de mărfuri din China, comparabilă cu cea din zilele noastre. Dacă "războiul rece" n-ar fi fost un obstacol de netrecut pentru exporturile chinezești, probabil că acestea ar fi invadat încă de la jumătatea secolului trecut Occidentul. Barierele ideologice dintre cele două sisteme politice au protejat Vestul de concurența mărfurilor chinezești ieftine și au frânat dezvoltarea Chinei.

La Xingang, cu puțina valută pe care o aveau, marinarii români au putut să cumpere jucării și chiar haine din blană de leopard.

Au urmat escalele din porturile Dalian, Shanghai și Canton, unde nava a încărcat mingi de ping-pong, stilouri, pixuri, hârtie, articole de băcănie, fontă și motostivuitoare.

Cu magaziile pline, "București" a lăsat în urmă China. A mai fă-ut o oprire în Singapore, pentru aprovizionarea cu alimente și combustibil. Acolo, agentul navei a făcut presiuni asupra comandantului Liviu Neguț, cerându-i să primească femei, cu mărfuri, la bord. "În caz contrar - a amenințat agentul - nava nu va primi provizii. Asta e meseria femeilor! Toată lumea trebuie să trăiască!"

Comandantul n-a avut încotro și, timp de o zi, cât a durat aprovizionarea, puntea cargoului s-a transformat în bazar. A fost o invazie de mărfuri nemaivăzute de mulți dintre marinarii români, neumblați prin lume. I-au atras, mai ales, electronicele. Aparatele de radio cu tranzistori și casetofoanele nu se găseau în România.

Aprovizionarea s-a încheiat curând și nava a ridicat ancora, îndreptându-se spre țară. A străbătut Oceanul Indian, Marea Roșie, a tranzitat Canalul Suez și, în cele din urmă, a ajuns la Dardanele, închizând cercul în jurul Pământului.

Apoi, a lăsat în urmă strâmtorile turcești, a înfruntat valurile Mării Negre și, după o zi, se afla în rada exterioară a portului Constanța. Pe 23 decembrie la ora 7, pilotul a urcat la bord.

Manevra de intrare la dana de acostare a fost surprinsă de obiectivul aparatului de fotografiat al unui reporter aflat la bordul pilotinei, semn că presa aflase de eveniment și dorea să-l imortalizeze.

Nava a primit ordin să acosteze în dana 37, situată lângă Șantierul Naval Constanța, deși aceasta nu avea adâncimea necesară. Chila atingea fundul bazinului, dar în ciuda acestui impediment, s-a forțat intrarea. Cargoul a fost împins cu remorcherele și tras cu parâmele de pe uscat. A fost târât pe fundul bazinului, ca o sanie.

Era o dimineață geroasă, cu viscol. Pe mal așteptau soțiile navigatorilor, îmbrăcate elegant, cu ciorapi de nailon în picioare, cum se purta pe atunci. Fanfara Întreprinderii "Navrom" se străduia să încălzească atmosfera, iar pe puntea navei, marinarii tremurau în uniformele subțiri, de gală.

Cargoul "București" și echipajul său făcuseră istorie. Lupii de mare nu-și mai văzuseră familiile de 4 luni și 11 zile. Acestea erau motive suficiente ca revenirea în țară și revederea cu cei dragi să fie un moment înălțător și emoționant.

Autoritățile au avut grijă să îl umbrească. Securistul portului, grănicerii și Vama nu au permis nimănui să urce la bord. S-a făcut o excepție pentru mama și sora comandantului. Rebegite de frig, familiile navigatorilor au fost nevoite să plece.

În presa vremii, au apărut câteva știri despre voiaj. Pe atunci, Televiziunea Română era foarte tânără. Se înființase pe 31 decembrie 1956, iar dotarea ei era rudimentară. Puțini români aveau televizoare. De aceea, nimeni nu își aduce aminte ca în emisiunile de știri de la televizor să se fi vorbit despre performanța navei "București". Nu este de mirare că, mult prea curând, totul a fost dat uitării.

Doar politrucul Eugen Șerban, pe care echipajul cargoului îl bănuise că e securist, nu a uitat nimic. În voiaj, dormise și mân-case pe rupte, singura sa preocupare fiind să-i spioneze pe cei din jur și să noteze fiecare gest și orice vorbă.

În țară, ipochimenul a dat raportul. A scris o mie și una de prostii despre toată lumea, dar mai ales despre comandantul Neguț. Nu a omis să consemneze nici faptul că omul a dansat paceanga, în Cuba. "Abaterile de neiertat" au fost consemnate și în darea de seamă la alegerile de partid din "Navrom". Așa a aflat echipajul ce misiune avusese politrucul pe navă. Un singur lucru omisese să scrie: faptul că acea călătorie fusese o realizare unică în analele flotei românești.

Și, pentru că veni vorba de ședințe, trebuie spus că au fost destul de multe în voiajul din jurul lumii. Săptămânal, la bord, erau ținute adunări de partid și de sindicat. În fapt, acestea erau ședințe de producție, în care erau criticați, săpuniți, muștruluiți, cei ce nu își îndeplineau obligațiile de serviciu sau făceau vreo trăsnaie.

Poate vă întrebați cum i-a răsplătit statul comunist pe cei ce au realizat istoricul voiaj în jurul lumii? Căutând prin arhiva legislației din România am dat peste următoarele: în anul 1970, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la înființarea întreprinderilor de stat pentru navigația maritimă, a 75 de ani de la înființarea celor pentru navigația fluvială și a 80 de ani de la începerea lucrărilor pentru construirea portului Constanța, prin Decretul nr. 499, comandantului de cursă lungă Liviu A. Neguț i-a fost conferită Medalia Muncii. Alături de el, în spiritul democrației muncitorești, probabil pentru merite la fel de mari, au primit aceeași distincție sute de magazioneri, docheri, tractoriști, macaragii și șoferi din porturile României.