Profitorii naționalizărilor în 1948 și 1950

408
1
Profitorii naționalizărilor în 1948 și 1950 - ceaufurat-1459277891.jpg

Articole de la același autor

În curând, se împlinesc 68 de ani de la marea naționalizare și 66 de ani de la naționalizarea locativă. Prin actul de la 11 iunie 1948, comuniștii au dat o lovitură mortală proprietății private, capitalului și economiei de piață. Printr-o simplă trăsătură de condei au confiscat "toate bogățiile subsolului care nu se găseau în proprietatea statului" și toate "întreprinderile individuale, societățile de orice fel și asociațiunile particulare". Sute de unități economice de toate mărimile, în frunte cu Societatea Anonimă Română de Telefoane, Societatea Română de Radio-Difuziune și Societatea Națională de Credit Industrial au trecut din mâinile "exploatatorilor" în cele ale dictaturii proletare. 


Imediat după intrarea în vigoare a Legii naționalizării, comuniștii au numit directori la conducerea întreprinderilor, care au preluat "pe baza unor situațiuni sumare", de la proprietari, reprezentanți ori împuterniciți unitățile economice. 


În cazul în care aceștia lipseau, întreprinderile erau preluate, pur și simplu, cu ajutorul poliției. Pentru a da o tentă de echitate jafului, statul comunist se angaja să acorde despăgubiri celor deposedați. În acest scop a instituit Fondul Industriei Naționalizate. Acesta urma să emită obligațiuni pe care să le acorde foștilor proprietari. Respectivele hârtii de valoare urma să fie răscumpărate din beneficiul net al întreprinderilor naționalizate. Valoarea despăgubirilor, deci a obligațiunilor, era stabilită de comisii formate din trei magistrați numiți de Ministerul de Justiție, comisii care funcționau pe lângă instanțe. Legea nu permitea proprietarilor să atace hotărârea acestora. O serie de categorii de proprietari, printre care cei ce "au plecat din țară în mod clandestin ori fraudulos", precum și cei "care nu se întorc în țară după expirarea termenului de valabilitate a actelor de călătorie eliberate de autoritățile române" nu au avut dreptul nici măcar la aceste hârtii fără valoare.


Cei ce s-au opus, au tăinuit, în-străinat, mutat, exportat, micșorat sau distrus bunurile supuse naționalizării au fost pedepsiți cu cinci până la zece ani de muncă silnică și cu confiscarea întregii averi.


Naționalizarea economiei a fost urmată, după doi ani, de naționalizarea locativă. În 19 aprilie 1950, comuniștii i-au deposedat, fără despăgubire, de imobile și de terenul de sub ele, pe "foștii industriași, foștii moșieri, foștii bancheri, foștii mari comercianți și celelalte elemente ale marii burghezii". Au fost confiscate mii de clădiri: locuințe, hoteluri, imobile în construcție, imobile avariate ori distruse de război sau cutremur. Motivul invocat: "Pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuințe supuse degradării din cauza sabotajului marii burghezii și a exploatatorilor care dețin un mare număr de imobile." Lista celor deposedați cuprinde peste 9.000 de nume de proprietari, care aveau unul sau mai multe imobile.


Cei ce au preluat puterea după decembrie 1989 au continuat opera comuniștilor. Foștii pro-prietari și moștenitorii lor au fost jefuiți pentru a doua oară. Autoritățile statului au folosit toate tertipurile pentru a nu le înapoia proprietarilor de drept, transformând procesul de restituire într-o mega-escrocherie. 


Cea mai mare parte a bunurilor confiscate au ajuns în posesia noii elite politice și a clientelei sale, din rândul cărora s-au ridicat îmbogățiții tranziției, miliardarii de carton și baronii locali. Ei sunt, de fapt, cei ce au profitat de pe urma naționalizărilor din 1948 și 1950.


Multe dintre cazurile de restituiri frauduloase, precum cele de la Constanța, din timpul administrației Mazăre, și cele de la Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților ar fi rămas necunoscute publicului, dacă n-ar fi ajuns în atenția Direcției Naționale Anticorupție. 


De-a lungul anilor, am susținut dreptul cetățenilor Constanței de a cunoaște situația patrimonială a orașului. Consider că opinia publică trebuie să fie informată care a fost zestrea imobiliară a orașului înainte de alegerile din anul 2000, ce s-a vândut între timp, în ce condiții și pe câți bani, ce s-a retrocedat și cum, ce terenuri și clădiri au mai rămas la municipalitate și ce mai este de retrocedat, dar, mai ales, dacă aceste operațiuni s-au făcut cu respectarea legii. Un asemenea bilanț public este cu atât mai necesar cu cât actuala administrație își încheie mandatul și urmează un nou ciclu electoral. 


Comentează știrea

Daniel
30 martie 2016
Proftorii nationalizarilor

Sa se publice tot ca sa stie tot romanul ce matrapaslicuri s-au facut cu propietatiile nationanizate.

Articole pe aceeași temă

Miercuri, 30 Martie 2016
Stire din Economie : Ce au furat comuniștii
Marţi, 23 Septembrie 2014
Stire din Fun : În Rai, ca-n comunism
Marţi, 23 Septembrie 2014
Stire din Fun : Noapte de amor, în Caraibe
Pagina a fost generata in 0.5186 secunde