Promotia prezidențială a Academiei Navale "Mircea cel Bătrân" aniversează 40 de ani

1064
1
Promotia prezidențială a Academiei Navale

Articole de la același autor

Sâmbătă, 6 august 2016, la Academia Navală "Mircea cel Bătrân", are loc întâlnirea absolvenților din prima promoție, de acum 40 de ani. 


Fostul Institut de Marină Civilă a lansat prima promoție de absolvenți în 1976. Circa 90% dintre cei 209 absolvenți au ajuns comandanți de cursă lungă, șefi mecanici și șefi electricieni.


Unii dintre ei au ajuns la comanda navelor la scurt timp de la terminarea institutului. Traian Băsescu a avut cea mai strălucită carieră, dintre toți colegii promoției 1976. El a comandat nava amiral a flotei naționale, tancul petrolier "Biruința", de 164.004 tdw. Apoi, a ajuns, în două rânduri, ministru al transporturilor, șef de partid, primar general al capitalei și președinte al țării timp de 10 ani. Conform Nautical Institute, din Londra, Traian Băsescu este primul comandant de cursă lungă, din lume, care a ajuns șef de stat. 


Nașterea Institutului de Marină Civilă
În anul 1970, România a lansat un ambițios program naval. Acesta urmărea sporirea capacității de transport a flotei naționale prin forțe proprii. S-a început cu reconstrucția și modernizarea șantierelor navale de la Marea Neagră și Dunăre. Astfel că, în decurs de circa 15 ani, ele au reușit performanța de a tripla parcul naval. La 1 ianuarie 1989, pavilionul românesc ocupa locul 26 între flotele lumii, cu un tonaj brut total de 3.561.000 t. Cele 301 nave maritime ale țării aveau o capacitate de transport de 6.185.000 tdw. 


Flota comercială proiectată la începutul anilor ’70 avea nevoie de un număr sporit de ofițeri. De aceea, la sfârșitul anului 1971, s-a luat decizia înființării, la Constanța, a Institutului de Marină Civilă. 


Echipa de specialiști care a lucrat la întocmirea planului de învățământ și a programelor analitice era alcătuită din clc. Gheorghe Balaban, clc. Anton Beziris și comandor în rezervă Andrei Tudorică. Toți trei erau autori renumiți de lucrări în domeniul navigației. Ulterior, lor li s-a alăturat inginerul Garabet Kiumbetrian. 


Institutul și-a deschis porțile în toamna anului 1972. Cursurile se țineau în actualul local al Școlii nr. 43, de str. Unirii, nr. 22, iar studenții au fost cazați la căminele Institutului Pedagogic Constanța.


Pentru anul I de învățământ superior de 4 ani, fuseseră planificate 11 grupe de studiu, din care: la secția navigație - 3 grupe pentru "Navrom" și 2 grupe pentru Întreprinderea de Pescuit Oceanic; la secția mecanică - 3 grupe pentru "Navrom" și o grupă pentru IPO; la secția electrică - 2 grupe pentru "Navrom". 


De la Moisil la Balaban
La examenul de admitere (pentru facultatea cu durata de 4 ani) s-au prezentat sute de candidați. Selecția a fost foarte dură. Președinte al comisiei de examinare era profesorul Grigore Moisil, o personalitate de renume a învățământului și științei românești.
Primul prorector al Institutului a fost Gheorghe Balaban. I-au urmat: profesorul Ilie Dinu, de la Facultatea de Construcții Navale, din Galați, profesorul Ion Miulescu și contraamiralul Ilie Ștefan. 


Cel care s-a ocupat de îndrumarea metodologică a corpului profesoral al tinerei instituții de învățământ a fost Dumitru Șerban, din cadrul Ministerului Învățământului. Pentru organizarea catedrelor au fost aduși lectori din întreaga țară. În schimb, catedra de navigație era ocupată de oamenii locului: clc. Gheorghe Balaban, clc. Anton Beziris, comandorul Andrei Tudorică și Bibi Costăchescu, fostul comandant al submarinului "Delfinul". 


Curajul forțează norocul
"Nu numai că ne învățau marinărie, dar ne dădeau și sfaturi pentru viața de navigator. Bibi Costăchescu evita să vorbească despre ceea ce se întâmplase în al doilea război mondial. Era firesc să fie așa, căci eram în plin comunism. Ne-a povestit despre submarin, dar prea puțin despre misiunile acestuia. Am ținut minte, ceea ce spunea Bibi Costăchescu că scria pe turela submarinului: "Curajul forțează norocul". Acest sfat mi-a fost de mare folos în clipele de mare cumpănă, când logica nu mai era suficientă pentru a lua decizia potrivită. Gheorghe Balaban era un profesor deosebit, deștept, foarte bine pregătit și care ne-a învățat meserie. Asistentul său era dl. Anton Beziris, un nume în marina românească și autor de manuale" - relatează clc. Constantin Șuteu, unul dintre studenții acelei promoții. 


Militărie pe pâine
În primul an, studenții au avut uniforme deosebit de frumoase - celebrele hanorace "Mongomery" -, care stârneau admirația fetelor și invidia studenților din învățământul militar. Nu numai aceștia erau invidioși, ci și militarii. Sforăriile acestora au dus la trecerea grupelor de studenți civili în cadrul Școlii Militare de Ofițeri Activi și de Rezervă "Mircea cel Bătrân". Iar o dată cu aceasta s-au stopat investițiile la sediul Institutului de Marină Civilă.


"Din anul doi, învățământul s-a desfășurat în regim militar, cu sculare în zori și sectoare de măturat. Dar s-a făcut școală. O foarte mare atenție s-a dat pregătirii practice. Dotările laboratoarelor nu erau la nivelul celor de azi. Nu existau simulatoare. Primul an de practică l-am făcut la baza nautică de la Palazu, pe ghiol, cu ambarcațiunile cu rame și vele. În anul doi, am început practica pe bricul «Mircea», cu voiaj în Alexandria și Beirut. În anul trei, am trecut pe navele comerciale. Flota fiind mare, studenții erau repartizați pe câteva nave. Intrau direct în pâine. Se trecea prin toate posturile: marinar, timonier. Se învăța meserie. În anul patru, la fel. Dar toate acestea erau doar pentru studenții care aveau aviz de ieșire în transporturile internaționale. Am avut mulți colegi care nu au putut pleca și au făcut practica pe remorchere. Aveau dosare proaste sau erau turnați că ar vrea să rămână afară, că au popi în neam sau cine știe ce alte pete la dosar" - povestește Șuteu.


90% comandanți
Prima promoție de absolvenți a fost lansată în 1976. "În acea perioadă se construiau nave pe bandă rulantă. Bune, proaste, se construiau continuu. Asigurarea posturilor de comandanți și secunzi devenise o problemă. Vroiai sau nu, te trezeai că te trimeteau să dai examen. La 28 - 29 ani, devenisem promoția comandanților de cursă lungă. În mod normal, se ajungea pe această funcție după 10 ani. Atunci, unii a ajuns după 7 ani și chiar după 5 ani. Eu am ajuns comandat după 6 ani" - relatează Constantin Șuteu. 


Comentează știrea

Cristi
6 august 2016
O parere de rau ...

Reiterez o mai veche amaraciune de-a mea din anii '90 , amplificata si neostoita pana astazi , regretul ca nu l-am avut pe vaporul meu pe acest ipochimen . L-as fi aruncat in mijlocul oceanului la rechini , chiar la primul lui voiaj ... Cat au suferit oamenii marii din cauza acestui sacal si a gastii sale de mafioti politici !

Articole din aceeași secțiune

Sâmbătă, 06 August 2016
Stire din Economie : Leul încheie săptămâna în genunchi
Vineri, 05 August 2016
Stire din Economie : A încetat greva de la Socep
Pagina a fost generata in 1.1878 secunde