Rechinii din shipping, drama motoristului Olaru și un avocat american

Costinel Olaru este un "fost navigator". S-a lăsat de marinărie, dar nu pentru a lucra pe uscat, ci pentru că nu mai este apt de muncă. La vârsta de numai 30 de ani, trăiește cu un handicap grav și depinde de familie. Tânărul este victima rechinilor din crewing-ul românesc și din shipping-ul internațional, dar și a unei mentalități periculoase, larg răspândite printre navigatorii noștri. Despre aceste lucruri urmează să vorbim în cele ce urmează.

Zona bântuită

Cazul Olaru a început la Constanța, când agenția de crewing Nedcon Shipping l-a recrutat pe tânărul marinar pentru compania britanică EMSC Limited. Aceasta este înregistrată în Isle of Man, o insulă dependentă de coroana britanică, dar care nu face parte din Regatul Unit și nici din Uniunea Europeană.

Spre sfârșitul lui mai 2007, Costinel Olaru a fost îmbarcat, ca motorist, pe remorcherul multifuncțional Sea Hero, aflat la reparații în Lagos, cel mai mare port al Nigeriei. Supervisorul, reprezentantul armatorului, era scoțian, comandantul - american, iar din echipajul internațional făceau parte și patru români.

În urmă cu ceva timp, avusese loc o explozie la motorul principal, în timpul căreia un marinar fusese rănit. De aceea, trebuiau demontate mecanismele și înlocuite piesele distruse cu altele noi.

Fiind o zonă bântuită de malarie, supervisorul și comandantul navei ar fi trebuit să ia măsuri de prevenire a îmbolnăvirii. Acestea se fac conform unor proceduri standard și constau în informarea, instruirea echipajului și administrarea medicamentației preventive. În plus, la plecarea din țară, firma de crewing ar fi trebuit să-l informeze pe marinar despre pericolele din zona de îmbarcare și să-l îndrume să ceară sau să-și cumpere medicamentele necesare, pentru a preîntâmpina îmbolnăvirea.

Nedând doi bani pe viața echipajului "de strânsură", nimeni dintre cei ce aveau aceste obligații nu le-au dus la îndeplinire. Iar consecințele indiferenței și neglijenței lor n-au întârziat să apară.

Omul povară

La numai trei săptămâni de la sosirea la bord, Costinel Olaru s-a îmbolnăvit de malarie. În loc să-i acorde atenția cuvenită, cazul a fost tratat cu superficialitate de supervizorul scoțian și comandantul american, de parcă era o simplă răceală sau o durere de măsea.

Armatorul ar fi trebuit să ceară internarea și să plătească spitalizarea până la vindecarea definitivă. În loc de acestea, marinarul a avut parte de un tratament superficial. La început, i s-au administrat câteva pastile și a fost trimis înapoi, pe navă, la muncă. Pentru că i s-a făcut tot mai rău, după o foarte scurtă perioadă a fost readus la spital. A urmat un tratament superficial, constând în trei perfuzii în decurs de două zile.

Cazul începea să fie costisitor; românul devenea o povară pentru armator. Supervizorul scoțian și firma de crewing au vrut să scape cât mai repede de Olaru și l-au convins să accepte repatrierea. I-au promis că va fi spitalizat în țară, spunându-i că totul este pregătit.

Cu boala în sânge, agravându-se cu fiecare oră irosită în afara supravegherii medicale, marinarul a ajuns la Constanța. Într-o primă fază a fost internat la Spitalul de Boli Infecțioase și tratat de malarie. Din cauza urmărilor maladiei, au urmat alte internări.

Mai întâi, a fost diagnosticat cu encefalopatie demielenizantă (o afecțiune a sistemului nervos), iar ulterior, când a rămas cu măna stângă și piciorul drept paralizate, i s-a spus că are scleroză multiplă.

În tot acest timp, nimeni nu l-a ajutat, în afară de familia sa, care a suportat costurile spitalizărilor.

Firma de crewing l-a dus cu vorba și, în cele din urmă, a dispărut. Din partea armatorului, tânărul nu a primit nicio despăgubire, în pofida prevederilor din contractul de muncă. Astăzi, Olaru are un certificat de handicapat și, în baza lui, primește un ajutor de 230 de lei din partea statului român.

Regrete tardive

Întâlnindu-l, ieri, la sediul Sindicatului Liber al Navigatorilor, unde venise pentru a cere sprijinul, l-am întrebat: "Ați fost membru de sindicat pe perioada îmbarcării?" A urmat o perioadă lungă de tăcere. Apoi, vizibil încurcat, mi-a răspuns cu o întrebare: "Contează?" Am replicat: "Contează! Dacă erați membru, sindicatul avea obligația să vă apere drepturile!" Cu jumătate de glas, marinarul a recunoscut: "Echipajele ocolesc sindicatul, din dorința de a fi aliați ai agențiilor de crewing."

După 2 ani de la declanșarea bolii, tânărul a constatat că nicio instituție, nicio autoritate a statului nu poate sau nu vrea să-l ajute.

În cele din urmă, a făcut ceea ce trebuia să facă din prima clipă când a îmbrățișat cariera de marinar: s-a înscris în SLN și a solicitat ajutorul.

Acum, vrea să obțină despăgubiri din partea armatorului și, cine știe, poate că, dacă va primi destui bani, s-ar putea găsi, undeva în lume, o clinică, unde să fie tratat și vindecat. Dorința lui cea mai mare este să fie sănătos, să-și poată câștiga existența.

"Cred că, dacă eram, de prima dată, membru de sindicat aș fi fost mult mai bine informat și protejat. Acum, îmi dau seama că se putea preveni această situație. Sindicatul m-ar fi ajutat din prima fază, când m-am îmbolnăvit în Lagos. Ar fi intervenit să fiu tratat la timp și vindecat" - afirmă, cu regret, tânărul.

Speranța vine din SUA

Pentru a soluționa acest caz disperat, Adrian Mihălcioiu - liderul SLN a contactat firma de avocatură Poynter, Mannear & Colomb, din SUA. Ieri, avocatul Michael Colomb a sosit la Constanța și a preluat cazul, apreciind că sunt șanse să se câștige, în instanță, despăgubiri și daune, din partea armatorului.

"Cu această firmă de avocatură avem o colaborare veche. Michael Colomb a reușit să rezolve dosare grele pentru noi. Ultimul caz soluționat este cel al navigatorului constănțean Marius Boca, de pe nava Thomas Selmer. Acesta fusese abandonat într-un spital din Cipru, după ce suferise un accident la cap și își pierduse cunoștința. Nu și-a mai revenit la normalitate după accident și este recuperat în proporție de doar 40%. Firma de avocatură a reușit să obțină pentru el suma de 250.000 de dolari, o casă, mașină și o rentă viageră până la moarte" - relatează Mihălcioiu.

L-am întrebat pe Michael Colomb ce sume a recuperat, până în prezent, în dosarele pri-mite de SLN. "Peste 10 milioane de dolari – a răspuns avocatul. Sunt șanse reale ca și în cazul lui Olaru să obținem despăgubiri, dacă deschidem procesul în SUA."