Româncele lupi de mare, de pe coada uraganului

2233
Româncele lupi de mare, de pe coada uraganului - 0fad8775a9322b9a06b8f7a5ae00a20b.jpg

Articole de la același autor

În fața mea se află două tinere, din Constanța. Se numără printre puținele femei lupi de mare, din România. Sunt îmbarcate în flota grupului francez CMA CGM (locul trei în topul mondial al portcontainerelor).

"Ne pare rău, sunteți femeie"
Iulia Popescu are 33 de ani. A absolvit Universitatea Maritimă Constanța în 2001. Până la primul voiaj a trecut o perioadă lungă. La vremea aceea, nu erau locuri disponibile pentru cadeți, nici măcar pentru băieți. Femeile erau excluse de pe mare.
Abia în 2006 s-a ivit ocazia și a prins un voiaj de cadet pe o navă de pasageri. Apoi, a fost ușor să-și găsească loc de muncă. "Arpinav" i-a oferit un contract de îmbarcare ca ofițer și, începând din 2007, activează în flota CMA CGM.
"Primul voiaj l-am făcut pe un portcontainer - povestește Iulia. Nu eram singura femeie, mai erau câteva studente franceze. În flota acestei companii sunt multe femei, inclusiv secunzi. La francezi se obișnuiește ca femeile să aibă funcții de răspundere la bordul navei.
La început, am fost ajutată, mai ales pentru că pătrunsesem într-un mediu în care se vorbea numai franceza. Asta a fost cea mai mare dificultate, dar am fost ajutată de colegi, de echipaj să mă integrez, să mă obișnuiesc cu limba. Ca ofițer cu navigația aveam sarcina să trasez ruta, planul de voiaj. Țineam documentele hărțile, trebuia să le corectez. La toate acestea se adăuga cartul."
În prezent, Iulia Popescu mai are nevoie de un singur voiaj ca ofițer pentru a promova în funcția de căpitan. Este drept, saltul în grad nu vine automat. Va trebui să aștepte până când armatorul va avea un post liber, pe această funcție.
La cei 33 de ani ai săi, Veronica Bozianu este, deja, căpitan în flota franceză. În 2001, a absolvit Facultatea de Exploatări Portuare, din cadrul Academiei Navale "Mircea cel Bătrân", iar în 2004, Facultatea de Navigație.
"După terminarea școlii, în 2004, am așteptat o perioadă până să pot pleca pe mare. Am apelat la mai multe firme de crewing. Peste tot mi se spunea: «Ne pare rău, sunteți femeie și fără experiență. Nu avem nevoie». Cei de la Arpinav m-au ajutat să plec pe un portcontainer francez, cu echipaj în totalitate românesc. Eram prima româncă de la Arpinav, îmbarcată de CMA CGM. Comandantul navei m-a ajutat și m-a pregătit în vederea plecării pe funcția de ofițer pe o navă cu echipaj francez. Am trecut cu bine stagiul de cadet și am fost promovată ofițer. Apoi, am început să muncesc pe nave cu echipaj francez. De cele mai multe ori am fost singura femeie de la bord. Dar acest lucru este ceva normal și m-am obișnuit. Chiar mi se pare ciudat să mai văd altă fată pe navă. Este drept, francezii au multe fete în flotă. În ianuarie 2010, am fost promovată în funcția de căpitan. Am prins avansarea la bord. Două luni fusesem ofițer punte și am continuat contractul pe funcția de căpitan" - povestește Veronica Bozianu.

"La bord, ești ofițer, doar atât!"
Care este statutul femeii pe mare? Există vreo diferență față de bărbați, vreo discriminare? "Francezii sunt obișnuiți cu fetele lor pe nave; mai șocați sunt românii. La bord, nu ești femeie sau bărbat. Ești ofițer, marinar, doar atât. Îndatoririle sunt aceleași pentru toți și toată lumea respectă regulile. Nu se pune problema că ești fată și nu poți face. Dimpotrivă, eu am căutat să de-monstrez că pot să fac totul mai bine decât un bărbat" - afirmă căpitanul.
Ca semn al egalității depline între sexe, pe mare, între colegi, nu se obișnuiește nici măcar să se facă gestul cavaleresc de a i se deschide ușa femeii-ofițer și a fi lăsată să treacă prima, spune Iulia Popescu.
"Ne-am obișnuit să trăim 4-5 luni departe de casă. Acum, suntem pregătite psihologic" - spun cele două tinere. Munca le ocupă cea mai mare parte din timp în voiaj. Ce fac în timpul liber? Ca orice marinar: lectură, filme și, uneori sport - alergare pe bandă. Ei, dar au trecut și prin pericole.
"Ne-a prins o furtună la intrarea în Canalul Mânecii. Marea era de gradul 8 spre 9, iar nava a intrat în black-out (i s-a oprit motorul - n.n.). A fost un moment dificil. Ruliul era foarte puternic și a fost prima oară când am avut rău de mare" - își amintește Iulia Popescu.
"Am trecut prin mai multe furtuni, chiar și când eram la post, pe puntea de comandă. Dar acest lucru a devenit ceva normal. Cel mai greu în timpul unei furtuni este că, din cauza mișcărilor navei, nu te poți odihni. În Marea Chinei de Sud am prins o coadă de uragan. Navigam cu un portcontainer, vântul sufla cu 110 noduri, iar valurile erau mai mari de zece metri.
Prin Golful Aden trecem în mod frecvent. Odată, chiar au încercat câteva șalupe cu pirați să ne atace. Se apropiaseră la mai puțin de o milă de noi. Dar aveam o navă rapidă; mergeam cu viteză de 24 noduri și nu aveau ce să ne facă. De regulă, pirații atacă navele mici, care au bordul jos și nu au viteză. Când trecem prin acea zonă, se schimbă nivelul de securitate pe navă.
Se pregătesc tunurile cu apă, totul se închide și nimeni nu mai are voie să iasă pe punte o zi și jumătate, cât timp se tranzitează golful" - relatează Veronica Bozianu.
La finalul dialogului am atacat întrebarea de baraj: "Cum rămâne cu dragostea, cu viața de familie?"
"Viața mea privată este acasă; restul este muncă. Este alegerea pe care mi-am asumat-o. Sacrificii sunt peste tot în lume, dar nu consider că este un sacrificiu. Este exclus să mă căsătoresc, câtă vreme navighez. Trebuie să mă las de marinărie și apoi mi-aș putea face planuri" - se arată categorică Iulia Popescu. "Toată lumea se gândește să-și întemeieze o familie. Va urma, dar nu știu când" - spune visătoare Veronica Bozianu.

O investiție nerentabilă
În fiecare an, tot mai multe fete intră în învățământul superior de marină, din Constanța. La absolvire, prea puține dintre ele ajung pe mare. De ce?
"Există o politică internațională de promovare a femeilor în flota mondială. Organizația Maritimă Internațională și celelalte organisme din shipping fac eforturi susținute în această direcție, dar se lovesc de reticența armatorilor. Aceștia își fac calculul că investiția pentru formarea și locul de muncă al femeii - navigator este ceva mai mare decât pentru bărbați, pentru că trebuie asigurate condiții speciale pentru prezența lor la bord. Pe de altă parte, din cauza evoluției vieții de familie, majoritatea femeilor renunță devreme la navigație. Se mărită într-un interval scurt de timp după ce ajung la bord. Momentul crucial este apariția copilului. După ce nasc, majoritatea renunță la navigație, după cum o demonstrează statisticile armatorilor. Drept urmare, investiția fiind mare, nu se recuperează în perioada în care ele profesează" - explică profesorul univ. dr. inginer Haralambie Beizadea, directorul companiei "Arpinav".
În evoluția lor profesională pe mare, femeile sunt foarte bine cotate, iar de multe ori performanțele lor sunt superioare celor ale bărbaților, afirmă Beizadea. În prezent, "Arpinav" are trei femei-ofițer pe mare și mai pregătește alte trei.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.7652 secunde