Se relansează afacerea "incineratorul"

Eliminarea deșeurilor periculoase și nepericuloase, a deșeurilor industriale și medicale, a cadavrelor de animale moarte, prin incinerare, este o afacere bănoasă pentru cei ce se pricep să o facă bine. 

Să luăm, spre exemplu, cazul societății Eco Fire Sistems, care prestează activități de incinerare a deșeurilor industriale, dar și servicii de decontaminare - ecologizare a solului, depozitelor, con-ductelor, echipamentelor, cisternelor și altor tipuri de recipiente.

În plină criză economică, veniturile ei au crescut de la 3.926.303 lei, în 2009, la 5.312.690 lei, în 2010, și 7.414.933 lei, în 2011.

Dacă, în 2009, firma înregistra o pierdere de 123.978 lei, în 2010 a atins un profit de 342.826 lei, care a crescut la 383.157 lei în 2011.

În acest interval, numărul mediu de salariați a crescut de la 30 la 39 de persoane.

Incinerarea, ca tip de afacere, are la bază regulile privind monitorizarea și eliminarea deșeurilor, impuse de Uniunea Europeană. România a fost nevoită să își creeze propria sa rețea de incineratoare și să-i oblige pe cei ce produc deșeuri de un anumit tip - unități industriale, zootehnice, medicale, din comerț și abatoare - să încheie contracte cu ele.

În județul Constanța, există două instalații de incinerare autorizate de Agenția pentru Protecția Mediului. Una aparține Eco Fire Sistems SRL. Cea de a doua, de la Lafarge Ciment, este o instalație de coincinerare a deșeurilor industriale. Acestea sunt folosite ca substituenți de materii prime și de combustibili alternativi în procesul de fabricare a cimentului.

Un al treilea incinerator - cel din portul Constanța - este în conservare din noiembrie 2007, de când a fost reziliat contractul cu firma Rosal Ecologic & Recycling System SRL București. Acesta este destinat distrugerii deșeurilor periculoase și are o capacitate de prelucrare de 357 tone pe an.

Piața serviciilor de incinerare se relansează în 2013. Primăriile au fost notificate că trebuie să se conformeze regulilor Uniunii Europene. Asta înseamnă că trebuie să încheie contracte cu firmele de incinerare, pentru preluarea și neutralizarea cadavrelor de animale provenite din gospodăriile populației. Pe viitor, locuitorii satelor și orașelor nu vor mai putea arunca, la groapa de gunoi, animalele moarte și nici nu vor mai avea voie să le îngroape în gră-dină.

Dar cum se va desfășura efectiv activitatea de colectare a leșurilor de animale, nimeni nu știe. Teoretic, în fiecare localitate, ar trebui să existe containere spe-ciale, frigorifice, pentru colectarea leșurilor, fie ca investiție a comunității, fie a firmei cu care primăria are contract. Evident, costurile vor fi suportate de contribuabili.

Altă soluție este ca, în baza contractului cu primăria, populația să anunțe prestatorul serviciilor de incinerare să ridice animalele moarte.

Gospodăriile populației din mediul rural și micile ferme de animale vor da cel mai mult de lucru incineratoarelor. Dar, oare, vor putea acoperi factura acestui serviciu devenit obligatoriu?

În 2008, când se punea problema repunerii în funcțiune a incinera-torului din portul Constanța, fostul director general adjunct al CNAPMC, Gheorghe Iorov, declara că exploatarea lui în condiții de eficiență presupune realizarea unui sistem de colectare cu con-tainere și pubele speciale, cu refrigeratoare pentru păstrarea deșeurilor înainte de ardere și mașini speciale autorizate pentru asemenea operațiuni. Costurile incinerării unui kilogram de deșeuri în portul Constanța erau evaluate între 2 și 4 euro.