Sfârșitul unei escrocherii fiscale, în care firmele erau lăsate pe mâna boschetarilor și a bătrânilor bolnavi

Bătălia dintre statul român, care-i jupoaie până la sânge în special pe cei mici și neprotejați, și unele firme private, „specializate” în evitarea taxelor și impozitelor, a ajuns într-un moment de tensiune maximă. Și asta după ce una dintre „rețetele de succes”, grație căreia miliarde de lei n-au mai fost plătiți la buget, este trimisă la coșul de gunoi al istoriei, după trei decenii în care sistemul a funcționat bine mersi.

În mediul de afaceri din România, inclusiv la Constanța, întâlnim două tipuri de comportament al administratorilor de firmă. Pe de o parte, sunt unii corecți, buni platnici, de obicei din zona întreprinderilor mici și mijlocii, expuși direct la „radiații” în caz că nu s-au achitat de obligații, iar de cealaltă parte, îi întâlnim pe rău platnici, pe cei care, premeditat, își conduc afacerile și iau decizii astfel încât să lase statul cu buza umflată.

Sunt administratori care pun la cale fel de fel de scheme de eludare a legii, inventează artificii financiare și nu de puține ori au o susținere puternică din mediul politic, totul pentru a direcționa cât mai puțin sau chiar deloc către bugetul public.

Inventivitatea acestor personaje a crescut de la an la an, sistemele - nu puține la număr - s-au perfecționat, iar contribuabilii de bună credință se întreabă îndreptățit: cum e posibil ca, de atâția ani, unii să plătească la timp, iar alții să acumuleze datorii uriașe, pe care nu le plătesc niciodată, și totuși nu li se întâmplă nimic?

Una dintre schemele cele mai folosite de firmele cu datorii este explicată chiar de șeful ANAF, Adrian Nica.

„O societate comercială desfășoară activitate undeva în țară, acumulează datorii, în momentul în care este luată în vizor de către organele de executare silită ANAF, își desființează conturile și migrează cu sediul social, venind în zona Bucureștiului, unde, în acest moment, administrația fiscală are o mare problemă cu resursa umană.

Sunt 2,3 miliarde lei datorii la bugetul de stat pe care societăți comerciale care au avut cont bancar nu le plătesc, deoarece nu-l mai au în prezent și nu pot avea popriri. Aproximativ 80.000 de astfel de firme au asemenea comportament”, a declarat Nica.

O altă schemă de „îngropare” a firmelor cu datorii la buget, de pe urma căreia mulți au făcut avere, intră însă în istorie. Mecanismul de funcționare era foarte simplu, dar eficient. Patronii reali ieșeau din firmă, transferând responsabilitate către boschetari sau persoane vulnerabile, grav bolnave, cu vârste de peste 80 de ani etc., care nu mai puteau fi trase la răspundere.

Legislația a suferit o modificare de ultimă oră, iar „portița” lăsată atâția ani deschisă s-a închis.

„Vechea lege era bună până la un punct, prevedea și notificare, și garanții, dar era incompletă, permitea câteva artificii de care mulți au profitat din plin. Astfel, elementul de noutate este că obligația de notificare a fiscului și constituirea de garanții se vor aplica oricărei cesiuni de părți sociale, indiferent de mărimea participației transferate sau de faptul că este vorba de un asociat majoritar sau minoritar. Nu mai contează dacă transferul se face dintr-o dată sau în etape succesive, fiecare cesiune intră sub incidența legii", a declarat, pentru ziarul „Cuget Liber”, o sursă din ANAF.