Sindicatele și patronatul portuar sunt în război la masa negocierilor colective

ransportatorii negociază un nou contract colectiv de muncă la nivel de ramură. Delegații patronatelor și sindicatelor nu au o sarcină ușoară, având în vedere faptul că pozițiile celor două părți diferă în multe probleme și sunt greu de armonizat.

Divergențe vechi

La masa verde a negocierilor care au loc la București, portuarii sunt reprezentați de Federația Națională a Sindicatelor Portuare (FNSP) și de Organizația Patronală "Operatorul Portuar". Între cele două părți există divergențe vechi, pe care nici timpul, nici negocierile și nici justiția nu le-a rezolvat.

Patronatul portuar nu a recunoscut actualul contract colectiv de muncă pe ramură și l-a atacat în instanță, în urmă cu câțiva ani. Pe de altă parte, federația acuză practicile antisindicale din unele companii portuare, printre care și înlocuirea sindicatelor libere cu altele, care nu ies din cuvântul patronilor. Există, de altfel, mai multe acțiuni în justiție și plângeri penale ale sindicaliștilor împotriva unor patroni și manageri care le-ar fi încălcat drepturile din contractul colectiv de muncă și libertățile sindicale.

Mărul discordiei

Petre Costel, liderul FNSP, a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", că delegația sindicală care participă la negocieri a respins propunerile Organizației Patronale "Operatorul Portuar", pe motiv că mai multe dintre societățile membre ale acesteia nu au sindicate reprezentate în Convenția Sindicală Națională a Transportatorilor.

Era de așteptat ca FNSP să fie atât de vehementă și să conteste legitimitatea patronatului portuar ca partener la negocieri, din moment ce, la rândul său, acesta respinge multe dintre propunerile sale.

Organizația Patronală "Operatorul Portuar" dorește ca salariul minim pe ramură să fie înghețat la nivelul actual, de 700 de lei. El aduce ca argumente scăderea traficului de mărfuri cu 33%, în portul Constanța, a cifrei de afaceri și a profitului, în 2009, precum și estimările privind continuarea crizei și în 2010.

De cealaltă parte a mesei negocierilor, sindicatele propun majorarea salariului la 800 de lei, făcând apel la vechile argumente (creșterea prețurilor, scăderea puterii de cumpărare a salariilor), dar și la altele noi, precum creșterea volumului de muncă al lucrătorilor rămași în activitate, după valurile succesive de concedieri.

Salariul minim reprezintă punctul central al negocierilor pentru că toate celelalte câștiguri sunt calculate în funcție de el, pe baza unor coeficienți: muncitori necalificați - 1; muncitori calificați - 1,5; maiștri - 1,6; subingineri - 1,8; personal cu studii superioare – 2.

Mai mult, la salariile de bază brute rezultate din calcul se aplică o serie de sporuri, precum cele: pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile - 10%; pentru condiții speciale - 25%; pentru condiții nocive de muncă - 10%; pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale - 100%; pentru zilele libere de sâmbătă și duminică acordate cumulat conform Codului Muncii - 200%; pentru lucrul în timpul nopții - 25%. La acestea sporuri trebuie adăugat și cel pentru vechime în muncă, care poate ajunge la 25%.

De asemenea, patronii nu sunt de acord cu prima de vacanță de 50% din salariu, cu creșterea numărului de zile libere ale salariaților și cu majorarea concediului minim de la 21 la 25 de zile. Organizația patronală nu acceptă introducerea unei cotizații de 0,8% din salariu pentru toți angajații care beneficiază de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și respinge ideea ca agentul economic să fie obligat, prin contractul colectiv de muncă, să-i achite angajatului o despăgubire egală cu 12 salarii, în cazul în care pierde un proces împotriva lui.