Sindicatele sunt cu degetul pe trăgaci

România, mereu surprinzătoare, practică, începând din 2007, sistemul celor două salarii minime pe economie: unul pentru sectorul privat, iar celălalt, pentru bugetari. Fiecare dintre ele are mecanismul propriu de negociere, care intră în funcțiune când ruginește frunza din vii și rândunelele au plecat. Problema este că, acum, ambele sunt blocate.

Time-out patronal

Patronatele și partenerii lor sociali s-au așezat la masa verde a discuțiilor privind contractul colectiv de muncă la nivel național, pe 2008. Sindicatele au cerut un salariu minim de 700 lei, care pornește de la valoarea de 800 de lei a coșului zilnic. În schimb, organizațiile patronale s-au împărțit în două tabere. Unele propun 460 lei, adică cu 10 lei mai mult decât suma pe care s-a construit bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale, de către guvern. Celelalte au urcat oferta la 540 lei. Negocierile cu sindicatele nu mai pot continua până când patronii nu se înțeleg între ei, pentru a vorbi aceeași limbă.

Un buget exploziv

Cel de al doilea mecanism de negociere a fost "scos din priză" de către guvern. Cabinetul Tăriceanu a fixat, de capul său, salariul minim pe economie, făcând toate calculele bugetare în funcție de nivelul de 450 lei.

Marile confederații sindicale consideră că salariații sunt dezavantajați de proiectul bugetului de stat pe 2008. Acesta prevede creșterea fiscalității forței de muncă prin introducerea în baza de calcul a tuturor veniturilor, prin renunțarea la plafonul de 5 salarii medii și menținerea plafoanelor pentru calculul deducerilor personale la nivelul din 2005, în ciuda faptului că inflația cumulată pe perioada 2005 - 2008 este de peste 20%.

Sindicatele sunt nemulțumite că reducerea contribuțiilor sociale se face disproporționat, avantajând angajatorii. Astfel, dacă aceștia beneficiază de o diminuare a contribuției de 4,5%, în cazul angajaților, ea este de numai 1,5%.

Confederațiile reclamă amputarea resurselor financiare ale sistemului de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, menținerea dezechilibrelor salariale între sectoarele bugetare, polarizarea excesivă a salariilor din sistemul bugetar, care a dus la creșterea la un raport de 1 la 70 între salariul cel mai mic și cel mai mare. Ele consideră că această politică este generatoare de migrație a forței din sectorul bugetar.

Decesul dialogului social

Negre de supărare, sindicatele au sărit la gâtul ministrului muncii, Paul Păcuraru. Iar acesta abia acum și-a adus aminte de instituția dialogului social și de faptul că este blocată de mai bine de jumătate de an.

Funcționarea Consiliului Economic și Social a fost împiedicată, mai întâi, de patronate, care s-au războit între ele pe locurile din plenul organismului. Când patronatele au stabilit "algoritmul fotoliilor" și au bătut palma, s-a dereglat reprezentarea guvernamentală, prin ieșirea Partidului Democrat de la guvernare și a secretarilor săi de stat din CES. A urmat lălăiala cu promovarea noilor secretari de stat, cu emiterea ordinului de către primul ministru pentru numirea lor, timp în care instituția dialogului social a fost paralizată. Astfel că, în acest timp, o mulțime de proiecte de acte normative au trecut spre parlament fără să mai fie discutate cu partenerii sociali.

Planuri de "război"

Sindicatele au certitudinea că regula celor două salarii minime, introdusă de Guvernul Tăriceanu, care se va aplica și în 2008, va produce, în continuare confuzie și tensiuni în economie și societate. Ele se așteaptă ca Bruxelles-ul să "premieze" cu un cartonaș roșu invenția românească.

BNS, Cartel "Alfa", CNSLR-Frăția și CSDR sunt cu glonțul pe țeava puștii și degetul pe trăgaci. Ele au decis să organizeze acțiuni comune de protest. În planul de luptă sindicală figurează, deja, o grevă de avertisment de două ore, la nivel național, a cărei dată va fi stabilită cu organizațiile membre.

România, mereu surprinzătoare, practică, începând din 2007, sistemul celor două salarii minime pe economie: unul pentru sectorul privat, iar celălalt, pentru bugetari. Fiecare dintre ele are mecanismul propriu de negociere, care intră în funcțiune când ruginește frunza din vii și rândunelele au plecat. Problema este că, acum, ambele sunt blocate.

Time-out patronal

Patronatele și partenerii lor sociali s-au așezat la masa verde a discuțiilor privind contractul colectiv de muncă la nivel național, pe 2008. Sindicatele au cerut un salariu minim de 700 lei, care pornește de la valoarea de 800 de lei a coșului zilnic. În schimb, organizațiile patronale s-au împărțit în două tabere. Unele propun 460 lei, adică cu 10 lei mai mult decât suma pe care s-a construit bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale, de către guvern. Celelalte au urcat oferta la 540 lei. Negocierile cu sindicatele nu mai pot continua până când patronii nu se înțeleg între ei, pentru a vorbi aceeași limbă.

Un buget exploziv

Cel de al doilea mecanism de negociere a fost "scos din priză" de către guvern. Cabinetul Tăriceanu a fixat, de capul său, salariul minim pe economie, făcând toate calculele bugetare în funcție de nivelul de 450 lei.

Marile confederații sindicale consideră că salariații sunt dezavantajați de proiectul bugetului de stat pe 2008. Acesta prevede creșterea fiscalității forței de muncă prin introducerea în baza de calcul a tuturor veniturilor, prin renunțarea la plafonul de 5 salarii medii și menținerea plafoanelor pentru calculul deducerilor personale la nivelul din 2005, în ciuda faptului că inflația cumulată pe perioada 2005 - 2008 este de peste 20%.

Sindicatele sunt nemulțumite că reducerea contribuțiilor sociale se face disproporționat, avantajând angajatorii. Astfel, dacă aceștia beneficiază de o diminuare a contribuției de 4,5%, în cazul angajaților, ea este de numai 1,5%.

Confederațiile reclamă amputarea resurselor financiare ale sistemului de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, menținerea dezechilibrelor salariale între sectoarele bugetare, polarizarea excesivă a salariilor din sistemul bugetar, care a dus la creșterea la un raport de 1 la 70 între salariul cel mai mic și cel mai mare. Ele consideră că această politică este generatoare de migrație a forței din sectorul bugetar.

Decesul dialogului social

Negre de supărare, sindicatele au sărit la gâtul ministrului muncii, Paul Păcuraru. Iar acesta abia acum și-a adus aminte de instituția dialogului social și de faptul că este blocată de mai bine de jumătate de an.

Funcționarea Consiliului Economic și Social a fost împiedicată, mai întâi, de patronate, care s-au războit între ele pe locurile din plenul organismului. Când patronatele au stabilit "algoritmul fotoliilor" și au bătut palma, s-a dereglat reprezentarea guvernamentală, prin ieșirea Partidului Democrat de la guvernare și a secretarilor săi de stat din CES. A urmat lălăiala cu promovarea noilor secretari de stat, cu emiterea ordinului de către primul ministru pentru numirea lor, timp în care instituția dialogului social a fost paralizată. Astfel că, în acest timp, o mulțime de proiecte de acte normative au trecut spre parlament fără să mai fie discutate cu partenerii sociali.

Planuri de "război"

Sindicatele au certitudinea că regula celor două salarii minime, introdusă de Guvernul Tăriceanu, care se va aplica și în 2008, va produce, în continuare confuzie și tensiuni în economie și societate. Ele se așteaptă ca Bruxelles-ul să "premieze" cu un cartonaș roșu invenția românească.

BNS, Cartel "Alfa", CNSLR-Frăția și CSDR sunt cu glonțul pe țeava puștii și degetul pe trăgaci. Ele au decis să organizeze acțiuni comune de protest. În planul de luptă sindicală figurează, deja, o grevă de avertisment de două ore, la nivel național, a cărei dată va fi stabilită cu organizațiile membre.