Sistemul salarial românesc este grav bolnav

Când o societate comercială este atinsă de virusul migrației forței de muncă, îți pui întrebarea: care este cauza? Instabilitatea lucrătorilor ar putea fi provocată de condițiile de lucru grele, de stilul de conducere opresiv, de climatul de muncă nesănătos, de nivelul scăzut al salariilor ori de toate la un loc. Dar, când o întreagă economie nu reușește să stopeze hemoragia de lucrători calificați și necalificați, cauza este evidentă pentru toată lumea: oamenii iau drumul străinătății pentru că munca în propria lor țară nu mai este stimulativă, nu reușește să le satisfacă nici măcar trebuințele de bază, biologice.

Cauza cauzelor

Evoluția dramatică a pieții forței de muncă din România arată că sistemul de salarizare este în criză. Nu reușește să își mai îndeplinească funcțiile socio-economice. Nu asigură nici măcar stabilitatea lucrătorilor în companii. Ce să mai vorbim de rolul pe care ar trebui să îl joace în stimularea productivității muncii, a calității ori a creativității.

Exportul masiv de competențe din economia națională este consecința unui sistem de salarizare falimentar, care trebuie reformat din temelii. Analiza sa critică ar trebui să pornească de la fundament, de la redistribuirea veniturilor între capital și muncă, între agenții economici și angajați, pe de o parte, și bugetele statului, pe de altă parte. Este nefiresc ca activitatea lucrativă să aducă bunăstare doar patronilor și instituțiilor statului, iar grosului salariaților să-i rezerve un trai sub limitele decenței.

Piramida lefurilor

Guvernanții, patronatele și sindicatele sunt conștienți de aceste lucruri și de faptul că trebuie făcut ceva. Dar acțiunile lor sunt nu doar firave, cât mai ales divergente. Astfel că rezultanta este, de cele mai multe ori, contrară așteptărilor. Sindicatele se luptă să obțină majorarea lefurilor, a sporurilor de tot felul, a primelor de vacanță și de sărbători. În același timp, apără cu strășnicie sistemul de salarizare piramidal, al cărui punct de sprijin este salariul minim. În funcție de acesta se calculează toate lefurile din ierarhia muncii și celelalte câștiguri salariale. Sistemul îi avantajează pe cei cu vechime mare, care nu sunt întotdeauna și cei mai competenți sau mai productivi.

Teroarea salariului minim

Patronii se străduiesc să pună capăt "terorii salariului minim". Ei vor să înlocuiască edificiul în care totul se calculează în funcție de acest indicator cu metoda pachetelor salariale. Noua construcție are multiple avantaje pentru administrațiile companiilor. Ea le conferă o libertate mai mare în a stimula competența, depinde mai puțin de voința și controlul sindicatelor și dă posibilitatea exploatării căilor de reducere a fiscalității pe salarii.

Sistemul pachetelor salariale permite schimbarea accentului de pe salariul de bază, pe stimulentele deductibile fiscal: tichete de masă și de creșă, locuințe de serviciu, transport, abonamente telefonice, bilete de tratament și odihnă, cursuri de perfecționare și asigurări. Patronii se opun creșterii accelerate a salariului minim. Ei preferă să tempereze dinamica lefurilor și să majoreze ponderea avantajelor materiale deductibile, pentru a nu spori și mai mult presiunea fiscală asupra salariilor.

Partea leului

Ce face statul în acest timp? Bagă mâna mai adânc în buzunarul salariaților și patronilor. De ochii lumii, reduce câteva contribuții directe, dar extinde sistemul de impozitare asupra tuturor veniturilor și introduce tarife tot mai mari la serviciile publice, care ar fi trebuit să fie gratuite. Oricât ar crește salariile, cota parte din ele, care intră direct sau indirect în visteria statului, sporește într-o măsură mai mare.

Guvernanții susțin că e nevoie de bani pentru șosele, școli, sănătate, mediu. Dar indiferent cât de mari sunt taxele, impozitele și contribuțiile încasate, drumurile rămân sparte, asigurații de sănătate sunt nevoiți să achite serviciile medicale și să-și cumpere doctoriile, iar părinții elevilor trebuie să susțină, din greu, fondul școlii.

O amenințare inutilă

Marile confederații sindicale amenință cu greva generală, pentru a obține creșterea salariului minim la 540 lei. Dar, dacă își ating obiectivul, se va îmbunătăți viața lucrătorilor sau, dimpotrivă, cea mai mare partea a majorării salariale va ajunge la bugetele statului?

Dacă România vrea să își aducă lucrătorii acasă, dacă vrea ca munca în propria țară să redevină atractivă, trebuie să restructureze din temelii sistemul de redistribuire a veniturilor. Iar aceasta presupune reforma fiscală, reducerea cheltuielilor statului (deci reconstrucție instituțională, debirocratizare, diminuarea corupției) și reforma sistemului salarial.