Statistica națională și europeană infirmă clișeele privind salariile

Guvernul și patronatele folosesc, de ani de zile, aceeași teză pentru a face față presiunii sindicatelor: nu se pot majora salariile fără o creștere corespunzătoare a productivității muncii. Ideea este repetată, sistematic, de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, care, în perioada negocierilor colective, iese la tribuna publică și dă o mână de ajutor capitalului de stat și celui privat. Mai mult, el susține că mărirea salariilor duce la creșterea inflației.

Adevăr sau mistificare?

Cât adevăr conțin aceste teorii despre dinamica salariilor și cât reprezintă mistificare? O serie de date comparative, de la nivelul macro și micro al economiei arată că ele trebuie revizuite.

Să comparăm două serii de date: pe de o parte, productivitatea muncii în 2006, în mai multe țări ale lumii, exprimată ca raport între produsul mediu brut pe cap de salariat; pe de altă parte, salariul minim la nivel național așa cum este aplicat prin lege, în 2007.

Potrivit "Eurostat" (institutul de studii statistice al Uniunii Europene), în 2006, valoarea productivității muncii într-o serie de țări a avut următoarele valori, comparativ cu media Uniunii Europene (exprimată în date relative - 100%): Luxemburg – 183,3%, Norvegia – 160%, SUA – 140,3%, Belgia – 134,5%, Irlanda – 132,1%, Franța – 125,3%, Austria 122%, Olanda – 114,4%, Finlanda – 111,5%, Marea Britanie – 110,6%, Suedia – 110,1%, Italia – 109,5%, Elveția – 108,8%, Danemarca – 108,4%, Islanda – 107,6%, Germania – 106,7%, Grecia – 106,6%, Spania – 100,3%, Malta 88,2%, Cipru – 85,6%, Slovenia – 84,7%, Ungaria – 74,8%, Portugalia – 74,4%, Cehia – 71,2%, Slovacia – 70,4%, Estonia – 63,7%, Polonia – 61,5%, Croația – 61,4%, Lituania – 58,6%, Letonia – 52,9%, Turcia – 42,6%, România – 38,3%, Bulgaria - 35,3%.

Aceeași sursă arată că, în 2007, salariul minim la nivel național, stabilit prin lege, a avut următoarele valori într-o serie de țări: Luxemburg – 1.570,3 euro, Irlanda – 1.403 euro, Marea Britanie – 1.361 euro, Olanda – 1.301 euro, Belgia – 1.259 euro, Franța – 1.254 euro, SUA – 675,9 euro, Spania – 665,7 euro, Grecia – 658 euro, Malta – 584,7 euro, Slovenia – 521,8 euro, Portugalia – 470,2 euro, Turcia – 297,6 euro, Cehia – 288 euro, Ungaria – 257,9 euro, Polonia – 245,5 euro, Estonia – 230 euro, Slovacia – 217,6 euro, Lituania – 173,8 euro, Letonia - 172 euro, România – 114,3 euro, Bulgaria – 92 euro.

Cele două serii de date par să susțină teoria... oficială. Iată, Luxemburg are salariul minim cel mai mare (1.570,3 euro), pentru că are productivitatea cea mai mare (cu 83,3% peste cea a UE), în vreme ce Bulgaria, cu cea mai mică productivitate (doar 35,3% din cea comunitară) are cel mai scăzut salariu minim (92 euro). Dar, la o cercetare mai atentă, se poate constata că mărimea salariilor nu depinde doar de productivitatea muncii. Să luăm exemplul României. Productivitatea ei este de 4,78 ori mai mică decât cea a Luxemburgului. Conform teoriei, raportul ar trebui să se păstreze și în cazul salariului minim. Or, salariul minim din țara noastră este de 13,73 ori mai mic decât cel luxemburghez. Diferența este mult prea mare. Ea demonstrează că nu productivitatea muncii este factorul principal ce determină creșterea salariilor în economia mondială.

În contradicție cu Isărescu

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, câștigul salarial mediu nominal net al românilor a crescut cu 29,6%, în 2006 față de 2005. Cu toate acestea, inflația anuală a fost de numai 4,9%, contrazicând, astfel, teza lui Isărescu. Ea este infirmată și de evoluția salariilor și inflației în această toamnă. Dacă primele au înregistrat o ușoară scădere, în schimb inflația a explodat, ca urmare a creșterii prețurilor la energie și produsele alimentare.

Este greu de crezut că toți cei ce vehiculează aceste teze nu știu că ele sunt parțial sau în totalitate false, neștiințifice. Mai degrabă pot fi bănuiți că se folosesc de asemenea clișee pentru a frâna presiunea salarială și a menține statutul de forță muncă ieftină al românilor.

Guvernul și patronatele folosesc, de ani de zile, aceeași teză pentru a face față presiunii sindicatelor: nu se pot majora salariile fără o creștere corespunzătoare a productivității muncii. Ideea este repetată, sistematic, de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, care, în perioada negocierilor colective, iese la tribuna publică și dă o mână de ajutor capitalului de stat și celui privat. Mai mult, el susține că mărirea salariilor duce la creșterea inflației.

Adevăr sau mistificare?

Cât adevăr conțin aceste teorii despre dinamica salariilor și cât reprezintă mistificare? O serie de date comparative, de la nivelul macro și micro al economiei arată că ele trebuie revizuite.

Să comparăm două serii de date: pe de o parte, productivitatea muncii în 2006, în mai multe țări ale lumii, exprimată ca raport între produsul mediu brut pe cap de salariat; pe de altă parte, salariul minim la nivel național așa cum este aplicat prin lege, în 2007.

Potrivit "Eurostat" (institutul de studii statistice al Uniunii Europene), în 2006, valoarea productivității muncii într-o serie de țări a avut următoarele valori, comparativ cu media Uniunii Europene (exprimată în date relative - 100%): Luxemburg – 183,3%, Norvegia – 160%, SUA – 140,3%, Belgia – 134,5%, Irlanda – 132,1%, Franța – 125,3%, Austria 122%, Olanda – 114,4%, Finlanda – 111,5%, Marea Britanie – 110,6%, Suedia – 110,1%, Italia – 109,5%, Elveția – 108,8%, Danemarca – 108,4%, Islanda – 107,6%, Germania – 106,7%, Grecia – 106,6%, Spania – 100,3%, Malta 88,2%, Cipru – 85,6%, Slovenia – 84,7%, Ungaria – 74,8%, Portugalia – 74,4%, Cehia – 71,2%, Slovacia – 70,4%, Estonia – 63,7%, Polonia – 61,5%, Croația – 61,4%, Lituania – 58,6%, Letonia – 52,9%, Turcia – 42,6%, România – 38,3%, Bulgaria - 35,3%.

Aceeași sursă arată că, în 2007, salariul minim la nivel național, stabilit prin lege, a avut următoarele valori într-o serie de țări: Luxemburg – 1.570,3 euro, Irlanda – 1.403 euro, Marea Britanie – 1.361 euro, Olanda – 1.301 euro, Belgia – 1.259 euro, Franța – 1.254 euro, SUA – 675,9 euro, Spania – 665,7 euro, Grecia – 658 euro, Malta – 584,7 euro, Slovenia – 521,8 euro, Portugalia – 470,2 euro, Turcia – 297,6 euro, Cehia – 288 euro, Ungaria – 257,9 euro, Polonia – 245,5 euro, Estonia – 230 euro, Slovacia – 217,6 euro, Lituania – 173,8 euro, Letonia - 172 euro, România – 114,3 euro, Bulgaria – 92 euro.

Cele două serii de date par să susțină teoria... oficială. Iată, Luxemburg are salariul minim cel mai mare (1.570,3 euro), pentru că are productivitatea cea mai mare (cu 83,3% peste cea a UE), în vreme ce Bulgaria, cu cea mai mică productivitate (doar 35,3% din cea comunitară) are cel mai scăzut salariu minim (92 euro). Dar, la o cercetare mai atentă, se poate constata că mărimea salariilor nu depinde doar de productivitatea muncii. Să luăm exemplul României. Productivitatea ei este de 4,78 ori mai mică decât cea a Luxemburgului. Conform teoriei, raportul ar trebui să se păstreze și în cazul salariului minim. Or, salariul minim din țara noastră este de 13,73 ori mai mic decât cel luxemburghez. Diferența este mult prea mare. Ea demonstrează că nu productivitatea muncii este factorul principal ce determină creșterea salariilor în economia mondială.

În contradicție cu Isărescu

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, câștigul salarial mediu nominal net al românilor a crescut cu 29,6%, în 2006 față de 2005. Cu toate acestea, inflația anuală a fost de numai 4,9%, contrazicând, astfel, teza lui Isărescu. Ea este infirmată și de evoluția salariilor și inflației în această toamnă. Dacă primele au înregistrat o ușoară scădere, în schimb inflația a explodat, ca urmare a creșterii prețurilor la energie și produsele alimentare.

Este greu de crezut că toți cei ce vehiculează aceste teze nu știu că ele sunt parțial sau în totalitate false, neștiințifice. Mai degrabă pot fi bănuiți că se folosesc de asemenea clișee pentru a frâna presiunea salarială și a menține statutul de forță muncă ieftină al românilor.