Statul încasează mai puțin și cumpără mai scump

Evoluția cursului de schimb al monedei naționale a dat peste cap toate calculele din România. Popu-lația, agenții economici, armata de specialiști din instituțiile de prog-noză, din Ministerul Economiei și Finanțelor, Banca Națională și însuși guvernul au fost prinși pe picior greșit. Planurile lor de viitor au la bază ipoteza unui leu puternic. Acum, când dezechilibrele valutare au spulberat fundamentul deciziilor economice, toți au înțeles că factura anticipării greșite trebuie achitată.

Semnale ignorate

Pe când lucra la proiectul bugetului de stat pe 2008, ministrul Varujan Vozganian primea semnale din piață că moneda națională nu se simte prea bine. De la mijlocul anului 2007, tendința sa de evoluție se inversase. Aprecie-rea leului încetase pe 24 iulie, când s-au înregistrat cele mai bune cotații ale sale din 2004 și până în acel moment (1 euro = 3,1204 lei și 1 dolar = 2,2585 lei). A urmat o perioadă de erodare care a făcut ca, până la finele lui 2007, moneda națională să dea înapoi tot ceea ce câștigase în decurs de peste un an.

Șeful finanțelor nu a înțeles avertismentul pieții ori s-a încrezut prea tare în puterea economiei naționale. Cert este că prin Ordinul MEF nr. 2463/2007, a stabilit ca, în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2008, calculul accizelor să se facă la cursul de schimb de 3,3565 lei pentru un euro, rating ce fusese depășit încă de la mijlocul lui septembrie 2007.

Efecte în lanț

Ce efect are această prognoză greșită? Pentru că accizele sunt exprimate în euro, dar calculate în lei la cursul stabilit de MEF, bu-getul de stat încasează mai puțini bani. La accizele colectate astăzi, diferența de curs în defavoarea bugetului este uriașă: 11%. Dacă moneda națională nu își va reveni, statul nu își va realiza planul de venituri din accize, de 13.201,2 miliarde lei. Pierderea anuală la acest capitol ar putea să se ridice la 660 - 1.320 miliarde lei.

Cheltuielile bugetare au fost dimensionate pe baza aceluiași curs de schimb optimist. Problema este că economia națională (implicit buugetul de stat) depinde în tot mai mare măsură de importuri. Deteriorarea leului a determinat un val de scumpiri în mai toate domeniile de activitate, punând instituțiile publice în mare încurcătură. Ele și-au făcut bugetele proprii pe baza unor prețuri mai mici. Acum, bugetele sunt bătute în cuie și de banii alocați sunt nevoite să achi-ziționeze mai puține produse și servicii, să amputeze investițiile. Tensiunile au apărut deja. Ministrul sănătății a sărit la gâtul impor-tatorilor de medicamente, cerându-le să-și vândă marfa la un curs de schimb... antic.

Mai săraci și mai stresați

Pe piața creditului și a leasing-ului, lucrurile s-au petrecut la fel. Mulți au mizat pe deprecierea euro și a dolarului. Au semnat contracte în valută și acum înregistrează pierderi grele. Potrivit BNR, la 30 noiembrie 2007, volumul total al creditele în valută se ridica la echivalentul de 75,467 miliarde lei (sau 21,578 miliarde euro, la cursul de schimb din acea dată).

Un calcul simplu arată că din cauza diferenței defavorabile de curs valutar, aceeași datorie totală a crescut la 80,369 miliarde lei în prezent. Astăzi, clienții sunt mai împovărați de datorii și de griji. Din cauza încrederii pe care au avut-o în puterea leului, tot mai mulți dintre ei sunt amenințați să ajungă restanțieri sau, mai rău, insolvabili, și să fie executați silit.