Statul român a ajutat băncile comerciale să treacă strada Recesiunii

Statul trăiește pe picior mare. Cheltuiește mai mult decât îi permite buzunarul. Modul de trai al organismului public nu reprezintă o invenție românească. Pe toate meridianele planetei se comportă astfel. Stilul de viață bugetofag izvorește din gena statului, este vocația sa.

Un stat cumpătat

Românii se pot socoti norocoși. Totuși statul lor poate fi considerat foarte cumpătat comparativ cu cel american. În 2009, acesta a înregistrat un deficit bugetar de 36,4 miliarde de lei (circa 8,59 miliarde de euro), în timp ce deficitul de peste ocean a fost estimat la 1.200 miliarde de dolari (circa 880 miliarde de euro).

Știu, veți spune că nu ne putem compara cu americanii. Cred că aveți dreptate. Mult mai corect ar fi să vedem pe ce se duc banii publici cheltuiți excedentar în România? A sporit siguranța cetățeanului, sunt drumurile mai bune, învățământul este mai performant, rețeaua sanitară răspunde mai bine nevoilor populației, este mai bine administrat sistemul de pensii?

Răspunsul este negativ. An de an statul român s-a întins mai mult decât îi este plapuma, în timp ce prestațiile sale față de națiune au fost tot mai jalnice.

Execuția bugetară pe 2009 spune multe despre comportamentul statului și al contribuabililor români într-un an greu de criză. Veniturile intrate la bugetul general consolidat au fost de 156,6 miliarde de lei, cu 5,4% mai mici față de anul precedent. Dar reducerea este nu doar efectul crizei.

Politica șurubului fiscal

Cea mai mare depreciere au înregistrat-o veniturile din taxele vamale (-31,9%), urmate de cele din TVA (-16,0%) și din impozitul pe profit (-8,9%).

Cifrele spun următoarele lucruri: în 2009, populația și agenții economici și-au restrâns consumul cu 16%. Ca efect, importurile s-au diminuat cu 31,9%, iar economia națională a produs și vândut mai puțin, fapt reflectat de scăderea cu 8,9% a profitului.

În loc să încurajeze consumul și producția, statul s-a străduit să obțină mai mulți bani, strângând șurubul fiscal. Vă mai amintiți de taxa forfetară? Astfel, în condițiile creșterii șomajului și a deteriorării calității vieții, a reușit să încaseze sume mai mari cu 0,3%, din impozitul pe venit, cu 14,2%, din accize și cu 3,8%, din impozitele și taxele pe proprietate.

De la stat, fără număr!

În vreme ce populația și agenții economici au strâns cureaua, statul a cheltuit cu 1,4% mai mult față de anul precedent. Cei mai mulți bani s-au dus pe salarii, cheltuielile de personal fiind cu 2,4% mai mari față de cele din anul precedent. Este drept, s-au majorat și cheltuielile cu asistența socială, cu 9,8 miliarde lei. Situație normală într-un an de criză.

Cheltuielile pentru investiții s-au ridicat la 35,2 miliarde lei, respectiv 7,0% din PIB. Suma este cu 1,3 miliarde lei mai mică decât deficitul bugetar. Dar cine poate spune cât de eficient s-au cheltuit banii ăștia? În România, kilometrul de autostradă este mai scump decât oriunde și acesta este principalul motiv pentru care nu avem nicio autostradă terminată.

Măria Sa, Contribuabilul Român

Indicatorul bugetar care dă cele mai mari furnicături de piele contribuabilului român îl reprezintă cheltuielile cu dobânzile. Anul trecut, pentru a-și acoperi cheltuielile în exces, statul s-a împrumutat cu două mâini, la preț ridicat. Pentru sistemul bancar, el a fost cel mai bun client – generos și sigur, o adevărată vacă de muls. Față de 2008, cheltuielile cu dobânzile au fost mai mari cu 66%. Cine achită împrumuturile costisitoare făcute de instituțiile statului, în numele unei națiuni sărăcite? Evident: Măria Sa, Contribuabilul Român, căci are de unde!