Străinii fac investiții simbolice în agricultura constănțeană

Până în urmă cu aproximativ doi ani, integrarea României în Uniunea Europeană năștea aprige controverse în rândul fermierilor. Pe de o parte, unii o vedeau ca pe o binefacere și ca pe o modalitate rapidă de îmbogățire, gândindu-se că investitorii străini vor da năvală și vor revitaliza agricultura. Pe de cealaltă parte, contestatarii erau contrariați de acest gând, afirmând în dese rânduri că ei nu își vând țara.

Momentul integrării a trecut însă. A trecut aproape un an de zile de atunci și mult visații sau mult huliții investitori întârzie să apară. Cel puțin la nivelul județului Constanța. Singurele investiții făcute până acum de investitorii străini sunt sporadice, iar acolo unde s-au întâmplat este vorba de firme cu capital mixt.

Potrivit informațiilor oferite de către directorul Direcției Agricole și pentru Dezvoltare Rurală Constanța, Iancu Șapera, în momentul de față, pe toată suprafața județului Constanța există doar trei investiții 100% străine, pe suprafețe nu foarte mari.

Francezi românizați

Prima dintre acestea și cea mai veche aparține unor oameni de afaceri francezi care au achiziționat în zona Topraisar aproximativ 2.000 de hectare de teren agricol pe care realizează, în prezent, culturi de bază. Din păcate pentru aceștia și probabil contrar așteptărilor cu care veniseră în România, fără a ignora investițiile făcute, trecerea anilor a demonstrat că afacerea nu a fost chiar una de succes. În aceste condiții, francezilor nu le-a rămas decât să intre și ei în rândul agricultorilor români și să spere că anul care vine va fi unul mai bun și că nu va mai da seceta sau grindina să le strice culturile.

Spaniolii mizează pe orez

Cea de a doua investiție aparține unor investitori spanioli, care au intrat în posesia a 1.580 de hectare de teren, în zona Hârșova, din care o suprafață semnificativă este pământ cu fertilitate scăzută. Potrivit informațiilor, ei au început cultivarea efectivă a terenului în primăvara acestui an, când au înființat, în cele mai multe cazuri, culturi de soia, orz și orzoaică, dar și de tutun pe o suprafață de 40 de hectare. În schimb, spre deosebire de francezii de mai sus, investitorii spanioli au reușit să intre și în posesia unei foste orezării care a funcționat pe vremea vechiului regim, care se întinde pe o suprafață de 1.300 de hectare, și pe care vor să o reactiveze. "Din păcate, fosta orezărie are nevoie de investiții masive pentru a putea fi folosită din nou. Majoritatea spațiilor trebuie să fie curățate pentru că sunt pline de buruieni și decolmatate. Probabil că până la urmă, dacă vor investi, vor putea să înființeze culturi de orez cam pe aproximativ jumătate din cele 1.300 de hectare", a declarat Iancu Șapera.

Italienii vor doar pământul românesc

Totuși, cea mai interesantă investiție aparține unor investitori din Italia și Portugalia care au reușit să intre în posesia a 3.000 de hectare de teren în zona Seimeni. Partea interesantă este aceea că, dacă inițial se spera că aceștia vor înființa culturi agricole, dorind chiar să construiască și o instalație pentru obținerea energiei eoliene, totul a rămas doar la stadiul de vorbe și promisiuni, pentru că terenul a fost lăsat exact în aceeași stare în care a fost dobândit, singurele lucrări desfășurate fiind făcute astfel încât să respecte bunele practici agricole care să le aducă mai departe niște subvenții din partea statului român. Cu alte cuvinte, au avut grijă ca pe terenul lor să nu crească toate bălăriile și buruienile, ci să se transmită mai departe și pe terenurile învecinate.

Oficial nu se știe care este motivul acestui dezinteres, însă neoficial se pare că achiziția terenului a făcut parte dintr-un plan care nu avea nici o legătură cu revitalizarea agriculturii constănțene. Se pare că băncile din țările respective acordă cu o foarte mare ușurință credite oamenilor de afaceri italieni care investesc în agricultura din alte țări.

Suntem deficitari la capitolul dejecții

Pe lângă toți cei prezentați până acum, există și o categorie aparte de investitori, respectiv aceia care vin, văd, discută și pleacă. Eventual mai vin o dată, între pasul trei și patru, pentru a mai vedea ce s-a schimbat de la ultima discuție. Despre aceștia, tot din cadrul Direcției Agricole Constanța, aflăm că cei mai mulți sunt interesați să investească pentru obținerea carburanților naturali, respectiv bio-diesel și bio-gaz.

Afacerea este una bănoasă, atât pentru noi, cât și pentru ei, având în vedere că este o cerere foarte mare față de acest tip de produse. Însă nu ne putem întreba totuși de ce pleacă dacă afacerea este profitabilă. Motivul este dezinteresul părții române, mai precis a consiliilor locale din comunele constănțene. "Noi, ca instituție, nu putem decât să îi punem în contact pe investitori cu primăriile. Mai departe ei discută și se înțeleg. Până acum doar au discutat pentru că toți investitorii au plecat. Din câte am înțeles, de cele mai multe ori este vorba de susținerea primăriilor comunelor care fie nu reușesc să găsească un teren pe care să îl pună la dispoziție, fie nu reușesc să îndeplinească condițiile investitorilor. Un alt motiv ar fi materia primă insuficientă, respectiv a rapiței, care să asigure o producție a fabricilor pe care vor să le construiască investitorii. Aceste situații se înregistrează atunci când vorbim despre bio-diesel. În cazul bio-gazului, motivul este că în județul Constanța nu există îndeajuns de multe asociații familiale care să asigure cantitate de dejecții din care să se obțină produsul final", a adăugat directorul DADR Constanța.

Și noi vrem pământ…

Ultimul motiv pentru care investitorii străini nu investesc în județul Constanța, neoficial de data acesta, dar cu strânsă legătură cu cele de mai sus, este acela că nu mai sunt terenuri care să fie puse la dispoziția oamenilor de afaceri. Și asta în ciuda faptului că încă mai există terenuri care au aparținut fostelor IAS-uri comuniste administrate de persoane trecute de mult timp de prima tinerețe și ar fi trebuit să iasă deja la pensie și să lase loc tinerilor. Dar, așa cum spune sursa, și ei au urmași care trebuie să trăiască din ceva. În condițiile acestea cine ar fi nebunul care ar da un teren unui străin când poate să îl lase moștenire în familie, chiar dacă nu-i aparține?

Până în urmă cu aproximativ doi ani, integrarea României în Uniunea Europeană năștea aprige controverse în rândul fermierilor. Pe de o parte, unii o vedeau ca pe o binefacere și ca pe o modalitate rapidă de îmbogățire, gândindu-se că investitorii străini vor da năvală și vor revitaliza agricultura. Pe de cealaltă parte, contestatarii erau contrariați de acest gând, afirmând în dese rânduri că ei nu își vând țara.

Momentul integrării a trecut însă. A trecut aproape un an de zile de atunci și mult visații sau mult huliții investitori întârzie să apară. Cel puțin la nivelul județului Constanța. Singurele investiții făcute până acum de investitorii străini sunt sporadice, iar acolo unde s-au întâmplat este vorba de firme cu capital mixt.

Potrivit informațiilor oferite de către directorul Direcției Agricole și pentru Dezvoltare Rurală Constanța, Iancu Șapera, în momentul de față, pe toată suprafața județului Constanța există doar trei investiții 100% străine, pe suprafețe nu foarte mari.

Francezi românizați

Prima dintre acestea și cea mai veche aparține unor oameni de afaceri francezi care au achiziționat în zona Topraisar aproximativ 2.000 de hectare de teren agricol pe care realizează, în prezent, culturi de bază. Din păcate pentru aceștia și probabil contrar așteptărilor cu care veniseră în România, fără a ignora investițiile făcute, trecerea anilor a demonstrat că afacerea nu a fost chiar una de succes. În aceste condiții, francezilor nu le-a rămas decât să intre și ei în rândul agricultorilor români și să spere că anul care vine va fi unul mai bun și că nu va mai da seceta sau grindina să le strice culturile.

Spaniolii mizează pe orez

Cea de a doua investiție aparține unor investitori spanioli, care au intrat în posesia a 1.580 de hectare de teren, în zona Hârșova, din care o suprafață semnificativă este pământ cu fertilitate scăzută. Potrivit informațiilor, ei au început cultivarea efectivă a terenului în primăvara acestui an, când au înființat, în cele mai multe cazuri, culturi de soia, orz și orzoaică, dar și de tutun pe o suprafață de 40 de hectare. În schimb, spre deosebire de francezii de mai sus, investitorii spanioli au reușit să intre și în posesia unei foste orezării care a funcționat pe vremea vechiului regim, care se întinde pe o suprafață de 1.300 de hectare, și pe care vor să o reactiveze. "Din păcate, fosta orezărie are nevoie de investiții masive pentru a putea fi folosită din nou. Majoritatea spațiilor trebuie să fie curățate pentru că sunt pline de buruieni și decolmatate. Probabil că până la urmă, dacă vor investi, vor putea să înființeze culturi de orez cam pe aproximativ jumătate din cele 1.300 de hectare", a declarat Iancu Șapera.

Italienii vor doar pământul românesc

Totuși, cea mai interesantă investiție aparține unor investitori din Italia și Portugalia care au reușit să intre în posesia a 3.000 de hectare de teren în zona Seimeni. Partea interesantă este aceea că, dacă inițial se spera că aceștia vor înființa culturi agricole, dorind chiar să construiască și o instalație pentru obținerea energiei eoliene, totul a rămas doar la stadiul de vorbe și promisiuni, pentru că terenul a fost lăsat exact în aceeași stare în care a fost dobândit, singurele lucrări desfășurate fiind făcute astfel încât să respecte bunele practici agricole care să le aducă mai departe niște subvenții din partea statului român. Cu alte cuvinte, au avut grijă ca pe terenul lor să nu crească toate bălăriile și buruienile, ci să se transmită mai departe și pe terenurile învecinate.

Oficial nu se știe care este motivul acestui dezinteres, însă neoficial se pare că achiziția terenului a făcut parte dintr-un plan care nu avea nici o legătură cu revitalizarea agriculturii constănțene. Se pare că băncile din țările respective acordă cu o foarte mare ușurință credite oamenilor de afaceri italieni care investesc în agricultura din alte țări.

Suntem deficitari la capitolul dejecții

Pe lângă toți cei prezentați până acum, există și o categorie aparte de investitori, respectiv aceia care vin, văd, discută și pleacă. Eventual mai vin o dată, între pasul trei și patru, pentru a mai vedea ce s-a schimbat de la ultima discuție. Despre aceștia, tot din cadrul Direcției Agricole Constanța, aflăm că cei mai mulți sunt interesați să investească pentru obținerea carburanților naturali, respectiv bio-diesel și bio-gaz.

Afacerea este una bănoasă, atât pentru noi, cât și pentru ei, având în vedere că este o cerere foarte mare față de acest tip de produse. Însă nu ne putem întreba totuși de ce pleacă dacă afacerea este profitabilă. Motivul este dezinteresul părții române, mai precis a consiliilor locale din comunele constănțene. "Noi, ca instituție, nu putem decât să îi punem în contact pe investitori cu primăriile. Mai departe ei discută și se înțeleg. Până acum doar au discutat pentru că toți investitorii au plecat. Din câte am înțeles, de cele mai multe ori este vorba de susținerea primăriilor comunelor care fie nu reușesc să găsească un teren pe care să îl pună la dispoziție, fie nu reușesc să îndeplinească condițiile investitorilor. Un alt motiv ar fi materia primă insuficientă, respectiv a rapiței, care să asigure o producție a fabricilor pe care vor să le construiască investitorii. Aceste situații se înregistrează atunci când vorbim despre bio-diesel. În cazul bio-gazului, motivul este că în județul Constanța nu există îndeajuns de multe asociații familiale care să asigure cantitate de dejecții din care să se obțină produsul final", a adăugat directorul DADR Constanța.

Și noi vrem pământ…

Ultimul motiv pentru care investitorii străini nu investesc în județul Constanța, neoficial de data acesta, dar cu strânsă legătură cu cele de mai sus, este acela că nu mai sunt terenuri care să fie puse la dispoziția oamenilor de afaceri. Și asta în ciuda faptului că încă mai există terenuri care au aparținut fostelor IAS-uri comuniste administrate de persoane trecute de mult timp de prima tinerețe și ar fi trebuit să iasă deja la pensie și să lase loc tinerilor. Dar, așa cum spune sursa, și ei au urmași care trebuie să trăiască din ceva. În condițiile acestea cine ar fi nebunul care ar da un teren unui străin când poate să îl lase moștenire în familie, chiar dacă nu-i aparține?