Turism arheologic printre bălării și gunoaie

Un grup de turiști străini se oprește în fața altarului funerar. Se aud exclamații de încântare. Explicația de pe monument i-a vrăjit. E o poveste de viață din sec II – III, înainte de Hristos, din străvechiul Tomis.

"Salutare, trecătorule! Și ție (salutare)!
Te-ai oprit, spunându-ți în gând: oare cine și de unde este acesta (care zace aici)? Ascultă, străinule, patria și numele meu: locul meu (de baștină) a fost mai înainte Hellada. M-am născut (adică) din mamă atheniană și din tată originar din Hermione, iar numele îmi este Epiphania. Am văzut multe ținuturi și am plutit pe tot întinsul mării, căci îmi erau armatori și tatăl, și soțul, pe care, după moarte, i-am așezat, cu mâini curate, în mormânt. Cu adevărat fericită îmi era viața înainte! M-am născut între muze și m-am împărtășit din bunurile înțelepciunii. Ca femeie unor femei am dat mult (ajutor) soțiilor părăsite, stăpânită fiind de sentimente pioase. De asemenea, am ajutat mult pe cea reținută pe patul de suferință. Căci mi-am dat seama că nu pe măsura pietății lor este soarta muritorilor.
Hermogenes, ancyrianul și tomitanul, din tribul Oinpes, plin de recunoștință față de soția sa a consacrat (acest monument) ca amintire."
Scurta poveste a Epiphaniei le-a stârnit turiștilor interesul pentru celelalte monumente funerare din micul parc arheologic ce străjuiește intrarea la Edificiul Roman cu Mozaic. Din păcate, găsesc prea puține informații, iar locul este neîngrijit. Primăria Constanța a lăsat obiectivul turistic de izbeliște. Ierburile au crescut înalte, iar inscripțiile sunt prăfuite.
Vizita continuă la mozaic. Câțiva dintre turiști se aventurează pe platoul din afara lui și dau cu ochii de ruinele Termelor Romane. Sunt pline de bălării și gunoaie. Proprietarul - administrația locală - le-a lăsat în părăsire. Se aude clicul aparatelor de fotografiat. Camerele de filmat se pun în funcțiune, parcă avide să surprindă toată mizeria.
Când vor ajunge acasă, străinii vor prezenta imaginile și vor spune: "Priviți ce moștenire istorică excepțională au românii și cum își bat joc de ea! Nu au pic de respect".
Grupul de turiști se îndreptă spre Catedrala Ortodoxă. Lângă ea, descoperă vestigiile unui cartier al Cetății Tomis. Datează din secolul IV-VI, înainte de Hristos. Ierburile și gunoaiele au invadat cele două străzi întretăiate și ruinele caselor străvechi. În afara Parcului Arheologic, pe trotuar, sunt aruncate trei blocuri de piatră. Aparțin antichității. Cum au ajuns în drum? A vrut cineva să le sustragă și n-a mai avut timp?
Străinii fac cale întoarsă, spre Piața Ovidiu. Merg cu fereală printre clădirile ce stau să se prăbușească. Din când în când se opresc și fotografiază ruinele contemporane. Lângă edificiul vechi al Băncii Naționale descoperă alte vestigii ale cetății Tomis. Pietrele abia se mai zăresc dintre ierburi și gunoaie.
Turiștii urcă în autocar. Conform programului, ar trebui să viziteze și Parcul Arheologic din centrul orașului, de lângă primărie. Ghidul găsește o scuză și nu mai opresc. Arată spre parc și începe să recite textul învățat pe de rost: "Descoperit și cercetat de arheologul Vasile Pârvan în anul 1914, zidul de apărare al orașului Tomis a fost restaurat între anii 1958 - 1959. Din datele obținute rezultă că el a fost construit în secolul III înainte de Hristos, apoi reparat și completat în veacurile următoare. Traseul său poate fi urmărit pe o distanță de circa 100 metri, de-a lungul Bulevardului Ferdinand, cu porțile de vest și porțile de nord, după cum ne arată o inscripție în limba greacă de pe latura exterioară a zidului. Turnul de apărare a fost refăcut de corporația măcelarilor în timpul Împăratului Iustinian."
Prin geamul autocarului se văd coloanele din marmură răsturnate de pe soclu, în iarbă. "De-asta n-am oprit aici. Ăștia n-au mai făcut nimic de la Pârvan și până azi" - spune un român octogenar, stabilit de mai mulți ani în Franța.