Pui muzică la clienți, plătești. Este principiul de bază al activității Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), una dintre cele trei organizații autohtone care îi obligă pe patroni să respecte drepturile de autor și cele conexe
ale industriei muzicale.

Tehnic, nu este o taxă, ci o remunerație. Practic, cei care nu plătesc riscă amenzi penale, deci nu prea contează cum se cheamă exact. Cu toate acestea, multe firme aleg să nu "danseze" pe melodia celor de la UPFR.
Pe scurt, UPFR reprezintă producătorii de fonograme (n.r. – CD-uri, casete, discuri etc), UCMR-ADA reprezintă compozitorii, iar CREDIDAM artiștii.
"Agenții economici trebuie să înțeleagă că nu e suficient să cumpere un CD, atunci când vor să pună muzică în restaurant, în hotel, în sala de așteptare a aeroportului și în orice spațiu comercial. Cât timp muzica este folosită în scop ambiental, pentru a adăuga valoare serviciilor, ei trebuie să plătească. Dacă asculți CD-ul la tine acasă, atunci nu este nicio problemă", spune Adina Scrioșteanu, directorul executiv al UPFR.
De altfel, pe fiecare CD există o avertizare – a nu se folosi decât pentru uz personal. Este un avertisment pe care puțini îl iau în seamă, dintr-un motiv simplu: Nu au cum să-l vadă.
"Industria muzicală suferă, pentru că s-a făcut trecerea de la suportul fizic la cel digital. În discoteci, restaurante, baruri și cafenele, muzica este adusă pe un stick USB", explică Adina Scrioșteanu.
De cealaltă parte a baricadei, agenții economici văd remunerația ca încă o taxă, care se adaugă la numărul crescând de biruri plătite. În plus, pentru un cârciumar care se respectă, muzica e muzică și nu poate fi împărțită în artiști, compozitori și producători de fonograme. E ca și cum ar plăti trei taxe diferite pentru același serviciu.
Drept urmare, peste 40% dintre agenții economici locali nu plă-tesc această remunerație, potrivit datelor UPFR. Soluția – controalele, efectuate în colaborare cu ser-viciul de investigare a fraudelor din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție (IPJ) Constanța.
"În 2009 am avut 110 dosare deschise pentru astfel de fraude. În primul trimestru din 2010 avem deja 50. Este greu de făcut o estimare exactă, întrucât multe afaceri din Constanța sunt sezoniere și nu poți ști dacă își respectă domeniul de activitate de la un an la altul", spune Ion Tomescu, șeful serviciului de investigare a fraudelor din IPJ Constanța.
O nouă serie de controale începe chiar astăzi, anunță UPFR, echipele de inspectori urmând să viziteze firmele de pe litoral, pentru a cere drepturile producătorilor de fonograme.
La nivel mondial, asociațiile de profil estimează că prejudiciile cauzate de neplata drepturilor pentru industria muzicală se vor ridica la 24 miliarde euro, în 2011, punând în pericol în jur de 500.000 de joburi.
Și statul este chemat să se implice mai serios în această problemă, în condițiile în care copyright-ul a adus încasări de 5,4% din PIB, în 2009.
Remunerațiile cerute de UPFR variază în funcție de mărimea și domeniul de activitate al firmelor. Pentru o cafenea din mediul urban, cu o suprafață cuprinsă între 200 și 250 mp, legea (nr.8/1996, modificată de două ori și aliniată la directivele europene în domeniu) prevede o remunerație lunară de 40 lei.
Difuzarea de muzică acoperă toate canalele posibile, inclusiv televiziune și radio. Chiar dacă muzica pusă în recepția hotelului vine de la un post TV, hotelierul este obligat să plătească remunerația către UPFR, întrucât furnizorul de cablu nu deține drepturile asupra muzicii.
În acest ritm, nu va dura mult până când barurile vor plăti taxe către Asociația Mondială a Jucătorilor de Fotbal. Până la urmă, clienții care s-au uitat la meci au băut bere, au cumpărat semințe și au sărbătorit victoria cu șampanie. Cu alte cuvinte, au adus profit barului, pe seama prestației celor 22 de jucători din teren.