Video Live Text Cât de repede ajunge Poliția la urgențe în Constanța? Datele oficiale pe 2025

Articolul din Cuget Liber trebuie privit în contextul unor raportări recente privind climatul tensionat din școlile constănțene. Problema nu este doar un incident punctual, ci modul în care autoritatea este folosită sau, mai grav, instrumentalizată. În 5 februarie, joi, la ora 8:00, la solicitarea conducerii Liceul Economic „Virgil Madgearu”, două echipaje ale Inspectoratului de Poliție Județean Constanța— cinci tineri agenți și două autospeciale — s-au deplasat în aproximativ trei minute la unitatea de învățământ. Profesionalismul și promptitudinea agenților nu pot fi puse la îndoială. Ei au intervenit conform procedurii, pe baza informațiilor primite. Însă întrebarea legitimă este alta. Oare a existat o situație reală de urgență sau a fost prezentată ca atare? Dacă ne aflăm în fața unui conflict administrativ vechi, de natură profesională, atunci apelul la intervenție operativă ridică serioase semne de întrebare privind proporționalitatea și buna-credință. Legislația privind sesizările la serviciile de intervenție nu protejează funcția, ci verifică faptele. Iar dacă faptele nu confirmă caracterul urgent, se impune analiza răspunderii. Mai grav este faptul că, la nivelul Inspectoratul Școlar Județean Constanța, reacția a două insp. sc. de sector a fost în ziua de luni, 9 februarie, ora 12:20: „...se ia în seamă cuvântul directorului, pentru că are funcție...este cuvântul directorului împotriva cuvântului profesorului...”. O asemenea abordare, dacă este reală, este profund incompatibilă cu principiile administrației publice. Funcția nu conferă prezumție absolută de adevăr. Într-un stat de drept, probele prevalează, nu ierarhia. Dacă inspectorii tratează declarațiile în funcție de rang și nu în funcție de dovezi, atunci problema nu mai este una individuală, ci una sistemică. Iar când ISJ refuză ani la rând să facă un audit în teren, dar Poliția se deplasează în trei minute, avem o inversare periculoasă a responsabilităților instituționale. Poliția nu trebuie transformată în instrument de reglare a conflictelor interne din școli. Iar dacă apelurile sunt folosite pentru a crea presiune sau pentru a consolida o poziție managerială, atunci discutăm despre o gravă problemă de guvernanță publică. Respect pentru profesionalismul agenților IPJ. Dar responsabilitatea pentru escaladarea artificială a unor conflicte administrative aparține celor care apelează la intervenție și celor care, la nivelul inspectoratului școlar, aleg să valideze automat funcția în locul adevărului. În educație, autoritatea se câștigă prin competență și echilibru, nu prin amenințare, umilire, sirene și autospeciale.

Diferența dintre munca în teren și munca din birou, MAI Constanța vs. ISJ Constanța. Citim că structurile MAI din Constanța au încheiat anul 2025 cu mii de intervenții, controale, verificări, activități preventive. Asta înseamnă muncă reală, în teren, cu responsabilitate, cu expunere, cu asumare. Dacă polițiștii pot demonstra mii de acțiuni în teren pentru siguranța comunității, atunci și inspectoratul școlar ar trebui să poată demonstra, la fel de clar, câte controale reale a făcut, câte anchete administrative a declanșat, câte situații conflictuale a prevenit, câte disfuncționalități manageriale a corectat. Ei ies în comunitate, constată, documentează, intervin. Dacă nu merg în teren, nu există faptă, nu există probă, nu există rezultat. Simplu. În paralel, în zona educațională, rolul inspectoratului școlar este tocmai acela de control, audit, prevenție administrativă și corectare a disfuncționalităților din unitățile de învățământ. Inspectorii școlari au atribuții clare de verificări, anchete administrative, evaluări manageriale, intervenții atunci când apar conflicte sau posibile abateri. Problema apare atunci când aceste atribuții rămân mai mult la nivel formal. Când sesizările sunt tergiversate, controalele în teren sunt rare sau inexistente, răspunsurile sunt întârziate, se preferă solicitări de „puncte de vedere” în locul constatărilor directe, conflictele interne din școli escaladează în loc să fie prevenite, atunci vorbim despre un dezechilibru instituțional. Iar consecința este simplă, ceea ce trebuia rezolvat administrativ ajunge, uneori, să fie gestionat de alte instituții, inclusiv de poliție. Diferența este una de cultură instituțională, MAI funcționează pe logică de intervenție concretă și responsabilitate imediată iar ISJ ar trebui să funcționeze pe logică de prevenție și control efectiv în teren. Prevenția adevărată nu înseamnă doar parteneriate, comunicate sau activități simbolice. Înseamnă verificare reală la fața locului, discuții cu cadrele didactice, analiză de documente primare, măsuri concrete și asumate. Și aici apare o întrebare legitimă, din perspectivă administrativă. Dacă inspectorii școlari beneficiază de o indemnizație de conducere care depășește 35% din salariu, această indemnizație trebuie să reflecte o muncă suplimentară, o responsabilitate efectiv exercitată, o activitate de control și intervenție reală. Indemnizația de conducere nu este un drept automat. Ea este justificată prin activitate în teren, coordonare reală, evaluări obiective, asumarea deciziilor, prevenirea disfuncționalităților. În lipsa unei activități vizibile și verificabile de control și audit în unitățile școlare, se poate ridica legitim problema dacă această indemnizație își mai găsește fundamentul în realitatea muncii prestate. Când într-o unitate de învățământ apar suspiciuni privind plata unui angajat fără prestarea efectivă a muncii, cum este cazul contabilului Galav Roberta, angajată în anii școlari 2023–2025 la Liceul Economic „Virgil Madgearu” Constanța, obligația legală a inspectoratului școlar nu este să tacă, să amâne sau să evite verificarea. Obligația este una clară, de control, anchetă administrativă, verificare a pontajelor, a fișei postului, a rapoartelor de activitate ale profesorului Galav, prezența în CP, ședințe de lucru, procesele verbale încheiate cu diriginții de la clasele unde a predat, a îndeplinirii sarcinilor și a modului de efectuare a plăților. u este vorba despre persoane. Este vorba despre principii de transparență, legalitate, verificare reală, răspundere. Dacă indemnizațiile de conducere ale inspectorilor școlari sunt de peste 35% din salariu, atunci ele trebuie să reflecte exercitarea efectivă a autorității și asumarea controlului. Conducerea nu înseamnă protejarea problemelor. Înseamnă clarificarea lor. Într-un stat de drept, nimic nu trebuie mușamalizat. Totul trebuie verificat. Iar dacă există nereguli, ele trebuie asumate și corectate, nu ignorate. Într-un stat de drept nu există funcții intangibile, nu există persoane de neatins, nu există fonduri publice fără răspundere. Dacă există nereguli, ele trebuie constatate și sancționate. Dacă nu există nereguli, ele trebuie clarificate public și transparent. Dar mușamalizarea sau tăcerea instituțională nu sunt opțiuni legale. Banul public nu este al conducerii unei unități. Este al comunității. Iar responsabilitatea pentru el nu este negociabilă.