Ce îi învață polițiștii pe elevi: cei patru pași pentru evitarea violențelor

Educația este un drept fundamental care contribuie la autonomia individului, este principalul instrument care permite să participe, din plin, la viața socială. De aceea, prevenirea conduitelor violente în rândul minorilor și aplicarea cu operativitate a unor măsuri de corecție pentru minorii autori de infracțiuni pot determina, cu un grad mare de reușită, formarea unor generații de tineri care resping tentațiile ilicite și anturajele delicvente.

Astăzi, la liceul Pedagogic din Constanța, polițiștii din cadrul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității, Serviciului Rutier - Compartimentul de Informare și Educație Rutieră și Serviciului de Ordine Publică, au efectuat o sesiune de informare a tinerilor cu privire la consecințele implicării lor în acte de violență și modalitățile de prevenire a acestora. De asemenea, au fost informați cu privire la evenimentele rutiere în care au fost implicați minori și despre aspectele prevenitive ale acestora.

Astfel, elevii au fost informați referitor la comunicarea non-violentă care se bazează pe implinirea nevoilor fiecăruia dintre noi, țelul comunicării non-verbale fiind atingerea unui teren comun, unde nevoile tuturor pot fi împlinite și respectate. Se știe că – pe noi oamenii - nevoile ne unesc. Unicitatea ființei umane constând tocmai în aceste nevoi.

Pornind de la cunoscuta Piramidă a lui Maslow, discuțiile au fost direcționate  către comunicarea și latura umană a fiecărei persoane cu care intrăm în contact comunicativ.

S-au punctat cei patru pași ai comunicării non-violente, și anume:

- Primul pas și cel mai dificil - să faci o observație persoanei cu care comunici, în așa fel încât persoana din fața ta să nu se simtă atacată iar enunțul să fie unul simplu, fără etichetă ori judecată. Persoana având astfel două posibilități: să intre în defensivă ori să atace.

- Al doilea pas este cel al sentimentelor - când acestea sunt dezvăluite, spunem tot ce s-a întâmplat fără a face uz de prea multe sentimente neplăcute, însă făcându-le cunoscute și pe cele plăcute.

- Al treilea pas este esența comunicării non- violente -este faza în care se ajunge la un numitor comun, și anume : nevoile fiecăruia. Ceea ce este important: sentimentele pe care le simțim legate de împlinirea sau neîmplinirea nevoilor personale.

- Al patrulea pas este cel al strategiilor - aici ne aflăm cel mai des, iar conflictele urmate de comportamentul violent apar tocmai în acest pas. Dar la acest nivel putem aplana un conflict, îl putem rezolva.  Acest aspect ține de  înțelegerea diferită a fiecăruia cu privire la ceea ce trebuie făcut. "A face" înseamnă a adopta o strategie. Strategie ce ține de bunul simț. Comunicarea non-violentă ne învață să ne identificăm propriile sentimente și nevoi cât și sentimentele și nevoile celuilalt, să nu reacționezi la cuvintele pe care le auzi – indiferent de tonul cu care sunt rostite – să reacționezi la sentimentele și nevoile ce se ascund dincolo de tonalitate, făcând apel la rațiune.

Activitatea interactivă a polițiștilor de la orele de curs, cât și vizionarea filmului "Cheia e la tine!" – "Nu lăsa violența să te transforme în infractor!" a prezentat interes în rândul tinerilor elevi de liceu cât și o participare activă, cu cerința lor de a participa mai des la astfel de activități educative.