Deschizători de drumuri prin canalul Suez

Marți, 25 septembrie, va rămâne o zi de referință în istoria Forțelor Navale și în istoria fregatei Regele Ferdinand, prima navă militară românească care a tranzitat Canalul Suez.

Au fost 14 ore fără întrerupere în care vigilența pe navă a fost sporită, 14 ore cu ochii ațintiți pe ecranele radarelor, la timonă, scrutând orizontul prin binocluri în căutarea unor eventuale pericole de navigație sau amenințări de orice natură, 14 ore afară la posturile de observare sau la posturile de manevră prova sau pupa, din care foarte multe ore la o temperatură ce a depășit 35 de grade, 14 ore în care temperatura și presiunea din comanda de marș au atins niveluri ridicate cu toate că aerul condiționat a funcționat la maxim, 14 ore cu mâna pe arma din dotare pentru a asigura protecția apropiată a navei, chiar dacă mai mult sau mai puțin vizibil armata egipteană asigură paza Canalului.

Au fost 14 ore în care personalului din cart a trebuit să nu-i tremure mâna pe timonă sau comenzile de la turbine, au fost 14 ore în care departamentul electromecanic a fost întins la maximum pentru că orice eventuală oprire accidentală a sistemului de propulsie, orice incident la cârmă ar fi putut duce la o situație gravă cu urmări neprevăzute, 14 ore în care departamentul senzori a trebuit să asigure funcționarea comunicațiilor de orice natură, pentru că nava a comunicat în principiu prin pilot cu navele aflate în prova sau pupa, 14 ore în care ne-am aflat parcă pe o șosea de munte cu un singur fir, cu două locuri de ancoraj pentru a permite convoiului din sens opus să înainteze, și cu un mare gol în afara șoselei în care orice greșeală putea fi fatală.

Au fost 14 ore, începute puțin după miezul nopții - o noapte în care mulți n-au mai avut timp să mai adoarmă înainte de a trebui să se trezească – și terminată după miezul zilei, cam acestea au fost coordonatele primului tranzit al Canalului Suez executat de o navă militară sub pavilion românesc (pentru că fosta fregată Coventry a tranzitat Canalul Suez în anul 1997 și 1998) și pe care fiecare dintre noi l-a imortalizat măcar într-o fotografie.

Cum au decurs activitățile la fregată până la această premieră? După mai mult de două zile de marș în Marea Mediterană, fregata Regele Ferdinand a acostat în raionul stabilit în rada portului Port Said, punctul de plecare pentru tranzitul Canalului Suez. Am așteptat câteva ore sosirea pilotului și a echipei egiptene de manevră, a electricianului pentru manevrarea proiectorului de Suez, dar am așteptat și miezul nopții pentru constituirea convoiului. Și, poate pentru câteva clipe, fiecare s-a văzut la bordul Speranței, nava copilăriei noastre din "Toate pânzele sus", care trecuse prin Port Said în drumul ei spre Montevideo. Vecin cu noi a fost un submarin olandez cu care ne întâlnisem pe parcursul zilei și care avea să ne urmeze din pupa pe tot parcursul traversării Canalului de Suez.

Cu pilot la bord, cu proiectorul de Suez la poziție (cerință expresă pentru a avea permisiunea să tranzităm Canalul), fregata Regele Ferdinand s-a pus în mișcare după miezul nopții, ocupându-ne locul în convoi, conform repartiției autorităților portuare egiptene. Au urmat apoi cele 14 de ore de marș, cu trei piloți schimbați pe parcursul celor 163 km ai Canalului, cu schimbări de situație față de manuale, cu porțiuni în care lățimea Canalului a fost de doar 120 m. De la Port Said (Bur Sa'id) la Port Suez (Es Suweis), peisajul a alternat între dezolantul deșert monoton, fără așezări omenești, la lacurile sărate, pe lângă care am trecut, cele mai importante fiind Marele Lac Amar (Buheirat Murrat el Kubra) și Micul Lac Amar (Buheirat Murrat el Sughra), dar și la localitățile pe care le-am lăsat, de regulă, pe malul drept al Canalului; peisajul a alternat între imaginea sărăcăcioasă a pescarilor și opulența unor construcții noi, aflate în diferite stadii de execuție. 

După ce am depășit punctul terminus al călătoriei noastre, inițiatice i-am putea spune, prin Canalul Suez, nava a luat drum spre zona de acțiune a Operației Atalanta, nu înainte ca domnul comandor Mihai Panait, comandantul navei, să-i felicite pe toți cei aflați la bord pentru această premieră din istoria Forțelor Navale Române și să le mulțumească pentru efortul depus pe parcursul întregii perioade parcurse din portul Souda și mai ales pentru efortul depus pe timpul tranzitului Canalului de Suez.

Marinarii de pe Ferdinand și-au mai trecut în palmares o realizare în premieră; a câta oare? și misiunea, ea însăși o premieră pentru navă și Forțele Navale Române, le va mai oferi prilejul să afirme că sunt primii în ceea ce fac. Cert este că marinarii de pe Ferdinand au rămas la fel de modești, de încrezători în capacitatea lor de acțiune, la fel de dornici să demonstreze că sunt mereu primii, că sunt cei mai buni, dar în același timp aflați la fel de mult cu gândul la cei dragi rămași acasă, la familii și la copiii lângă care n-au apucat să fie în prima zi de școală. De aceea, orice zonă acoperită de telefonia mobilă a fost utilizată la maxim.

Fregata Regele Ferdinand, această adevărată Speranță a Forțelor Navale Române, își continuă drumul acum, prin Marea Roșie, continuând să consemneze premiere în și pentru istoria Forțelor Navale.

Locotenent-comandor Mihai EGOROV

Grupul Mass-Media al Forțelor Navale

Ofțer de relații publice al fregatei Regele Ferdinand pe timpul participării la operația ATALANTA