Elicopter prăbușit! Mecanicul de bord, erou într-un peisaj de coșmar

3165
Elicopter prăbușit! Mecanicul de bord, erou într-un peisaj de coșmar - aviatori-1559675891.jpg

Articole recomandate

Episodul "serialului aero" de astăzi este dedicat unui mecanic de bord pe care autorul l-a cunoscut personal, pe când zbura la platforma de foraj marin Gloria. Este o poveste reală, petrecută acum 45 de ani, mai exact în data de 27 iunie 1974. Nicolae Bucșa a fost unul dintre primii și cei mai buni mecanici de bord (elicopter IAR-330 PUMA)! 


Echipajul elicopterului MI-8 nr. 712, compus din maiorul Carol Covaci - pilot prim, locotenentul-major Gheorghe Jeler - pilot secund și maistrul militar Nicolae Bucșa - mecanic de bord, se afla în ziua de 27 iunie 1974 în misiune în comuna vâlceană Malaia. 
Misiunea consta în transportul unor stâlpi de înaltă tensiune, dezmembrați, un stâlp având o greutate de opt tone, apoi transportați, pe bucăți, în zonele greu accesibile din vârful muntelui. Înainte de a căra stâlpul, transportau betonul gata preparat pe care îl răsturnau în gropile săpate pentru piciorul stâlpilor. 


Programul aviatorilor era același: se trezeau dimineața la ora 5, zborul se executa numai până la 10 dimineața, pentru că, mai târziu, începeau curenții de forfecare ce dădeau turbulențe foarte puternice în timpul zborului. Atmosfera se mai liniștea după orele 17-18, când se putea zbura din nou. 
Așa s-a întâmplat și în acea dimineață fatidică: echipajul s-a trezit cu noaptea-n cap și a mers la elicopter, unde s-a întâlnit cu muncitorii pe care trebuia să-i transporte. Nicu Bucșa le-a făcut instructajul, după care au decolat spre locurile unde se turna betonul. Aveau de făcut două transporturi de oameni, apoi cărau și stâlpii, pe bucăți. Piloții au dus elicopterul la un punct fix, la aproximativ 1-2 metri înălțime, Nicu a deschis ușa și a fixat scara de coborâre ce avea două trepte. 
- Gata! Veniți câte unul la scară, le-a strigat oamenilor. 
Primii pasageri, un topometrist și un muncitor, au ajuns la scară, au pășit două trepte și au sărit. Distanța era cam de 1-1,5 metri până la pământ. Nu se putea pune roțile, pentru că terenul era în pantă, mult înclinat, numai măiestria piloților ținea din comenzi elicopterul la punct fix, atât de aproape de sol. 
Chiar în momentul când cei doi muncitori au sărit, mecanicul Bucșa a auzit o pocnitură, apoi alta, puternică. A strigat cât a putut de tare la ceilalți: 
- Săriți! 
Și când s-au înghesuit spre ușă, i-a împins afară. Cam în aceeași secundă a fost și el aruncat pe pământ. Piloții n-au mai avut comenzi. O pală a rotorului portant s-a rupt și s-a înfipt în niște pomi. Nemaiavând control asupra lui, elicopterul a făcut o piruetă, moment în care mecanicul a fost aruncat afară și, probabil, atunci a sărit și copilotul Jeler. Pe o distanță de 250 metri, elicopterul s-a rostogolit de mai multe ori mușcând cu palele principale de sol. A rămas cu roțile în sus și a luat foc. Nicu Bucșa a recunoscut mai târziu că nu a fost legat cu centura și, fiind chiar în ușă, a fost aruncat... 


"Nicule, scoate-mă că ard!" 
Nicu s-a dezmeticit repede, era la 4-5 metri de elicopterul care ardea. În jur, unii din muncitorii care apucaseră să sară au fost prinși prin rostogolirea elicopterului. Și imediat a auzit un strigăt de disperare. Era vocea comandantului de echipaj Covaci: 
- Nicule, scoate-mă că ard! 
Mecanicul și-a tras șuba pe cap și a intrat în foc să-l scoată pe Covaci. A intrat cu mâinile goale prin flăcări, nu vedea nimic, auzea doar strigătele de disperare ale maiorului Covaci. Vâlvătaia cuprinsese tot elicopterul, ardeau conductele de cauciuc, nu a fost mult petrol, pentru că nu se zbura cu rezervoarele pline și, acele conducte, cu cât creștea presiunea, deveneau ca niște aruncătoare de flăcări. 
În sfârșit, Nicu a ajuns lângă pilotul Covaci, l-a prins cu o mână de gulerul combinezonului și cu dinții de pantalonul unui picior. Așa l-a scos. Cu o forță neomenească, a reușit să-l tragă din scaun și l-a târât până la niște crengi ce fuseseră culcate de elicopter. A simțit că nu mai poate ieși de acolo, în jur flăcările erau înalte de 3-4 metri, trosneau crengile ce ardeau, conductele aruncau săgeți de foc, ce mai, o imagine de coșmar. 
"Îl las și fug cât mai am timp", și-a spus Nicu Bucșa în gând. A fost doar un gând ce nu-l putea pune-n practică. Covaci era ars, dar era încă viu, nu putea să-l lase. Cu ultimele puteri, l-a tras mai departe de flăcările ce-i înconjurau… 


Indicativ "VĂZDUH". Convorbire cu generalul Zărnescu 


Băieții de jos, de la cisternă, văzând norul de fum, au fugit înspre ei. Când l-au văzut pe Covaci cum arăta, unul din ei a leșinat. Cu ajutorul lor, Nicu a improvizat o targă, l-au așezat pe comandantul de echipaj pe ea și l-au coborât până la o salvare… 
Nicu Bucșa a mers iute la poliția din Voineasa și de acolo a dat telefon la comandament folosind indicativul "VĂZDUH", indicativ ce îi permitea o prioritate telefonică. A vorbit chiar cu generalul Gheorghe Zărnescu: 
- Vă rog să trimiteți un elicopter cu tărgi. Avem doi răniți. Unul în stare foarte gravă. 


Nu peste mult timp, a venit un elicopter echipat cu două tărgi și i-a dus pe cei doi piloți la Băneasa. Apoi a mai venit un elicopter cu o comisie de anchetă condusă de generalul Aurel Niculescu, comandantul aviației militare. Nicu Bucșa a urcat împreună cu ei pe munte, au făcut poze și au luat probe din materialul contorsionat. 
- Ia zi, Nicule, cum s-a întâmplat? l-a întrebat generalul Niculescu. 
- Zburam la punct fix și am auzit deodată un trosnet, un zgomot puternic. Pe unii i-am aruncat afară din elicopter, iar când elicopterul s-a răsturnat am fost și eu aruncat la câțiva metri. 
- Câți muncitori erau?


- Au fost 10 muncitori. Doar patru au scăpat… 
Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE - ARPIA, Filiala Constanța




Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 2.8255 secunde