Emoţionantă poveste de viaţă! Fiica pilotului decedat în tragedia de pe Siutghiol, condusă la altar de chestorul Eduard Ionescu

19478
3 min citire
Emoţionantă poveste de viaţă! Fiica pilotului decedat în tragedia de pe Siutghiol, condusă la altar de chestorul Eduard Ionescu - untitled-1721635979.png
Parcă a fost ieri... Tragedia de pe lacul Siutghiol a fost atât de dureroasă încât nu poate fi uitată niciodată şi nici nu şi-a diminuat intensitatea în inimile noastre. Aproape 10 ani au trecut de la accidentul fatal în care a fost implicat un elicopter SMURD de la Constanța. Patru salvatori au murit atunci, un medic, o asistentă, pilotul şi copilotul aeronavei.
Petre Cătuneanu se numea pilotul care a pierit în tragedie... Fiica lui, Miruna, s-a căsătorit pe 20 iulie, iar cel care a condus-o la altar a fost chestorul Eduard Ionescu. Acesta a făcut o postare emoționantă, pe pagina sa de Facebook, care merită să fie împărtăşită. Este o dovadă a faptului că viaţa merge înainte şi că cei dragi vor fi mereu alături de noi, prin intermediul tuturor celor care ne ies în cale şi ne sunt aproape, şi la bine, şi la rău.
Chestorul Eduard Ionescu a povestit cum, într-o zi atât de specială, a făcut un gest la fel special: a condus-o la altar chiar pe Miruna, fiica pilotului decedat în tragedia de pe Siutghiol, îndeplinindu-i miresei această dorinţă. Evenimentul a avut loc într-o zi de mare însemnătate, aleasă tot special: Ziua Aviaţiei Române.
Redăm integral povestea emoţionantă, relatată de Eduard Ionescu:
"POVESTE DE VIAȚĂ!
A venit spre mine și m-a abordat direct. Știa că nu îmi plac introducerile.
- Am o rugăminte. Pe 20 iulie am nuntă.
- Știu! Voi fi prezent.
- Da, da… dar nu asta vreau să zic.
Privirea ei a coborât în pământ, mâinile se precipitau cumva… Am simțit o emoție mare. Apoi cuvintele mi-au confirmat.
- Vă rog mult, puteți să mă conduceți dumneavoastră la altar? Tata… și a urmat o pauză grea.
Tatăl ei a fost pilot pe unul dintre elicopterele SMURD. Acum 10 ani o veste cutremura România. Acel elicopter se prăbușise.
Tot echipajul a căzut la datorie. Ei, cei care salvaseră mii de vieți, nu au putut să se salveze.
Știam povestea, o trăisem secunde de secunde așteptând o veste miraculoasă: să existe supraviețuitori. Din păcate, nu au fost.
- Dacă tu ai decis așa, pentru mine ar fi o mare onoare să fac acest lucru, i-am răspuns, încercând să-mi opresc lacrimile.
- Mulțumesc din suflet, a răspuns ea, dar mai este ceva.
- Te rog!
- Tata mi-a promis că mă va conduce la altar și că va veni în uniformă militară. Mă puteți ajuta?
Ce puteam să răspund? Doar un singur DA!
Ieri pe 20 iulie, ziua Aviației Române, zi aleasă special de Miruna pentru a se căsători, m-am prezentat la biserică în uniformă.
Ea mă aștepta vădit emoționată.
- Vă mulțumesc, nu credeam că o să veniți.
M-a luat de braț și mi-a spus atât:
- Vă rog să mergeți foarte încet. Vreau ca acest moment să fie cât mai lung.
Și atunci am simțit și eu. Am simțit că prin mine cineva de sus privește acest moment.
Nu stiu cât a durat drumul… secunde, minute… dar eu îl simt și acum.
Nu a fost un drum obișnuit, a fost o datorie de onoare militară față de un EROU!
În Biserică fiind, am ridicat capul spre cupolă și am spus în gând atât:
- Domnule Comandor, cu respect, admirație și veșnică prețuire, vă raportez că misiunea a fost îndeplinită. Fata dumneavoastră este bine, dar ce bine ar fi fost să fiți aici cu noi!
Mulțumesc, Miruna, pentru șansa pe care mi-ai dat-o!
A fost o onoare pentru mine!
Indiferent unde sunt, pe pământ sau, din păcate, în Ceruri, PĂRINȚII TREBUIE SĂ-I AVEM MEREU ÎN INIMĂ!"
 
sursa preluare foto: Eduard Ionescu Facebook

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.0283 secunde