Familia Sturdza a câștigat procesul cu Primăria Constanța

Tribunalul Constanța a admis, în parte, acțiunea formulată de moștenitorii familiei Sturdza. Instanța a dispus obligarea Primăriei Municipiului Constanța și a Ministerului Finanțelor la acordarea unor măsuri reparatorii, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent sau acordarea de despăgubiri bănești, pentru terenul în suprafață de 65,2 ha situat în intravilanul municipiului Constanța, în zona cartierelor Viile Noi, Km4-5 și Faleză Sud.

Este vorba de una dintre cele mai mari retrocedări din Constanța, ignorată de primarul Constanței încă din anii 2001, ce privește restituirea unui teren de aproximativ 65 hectare, care se află la sud de bulevardul Aurel Vlaicu, în dreptul Porții 6 a Portului, pe care sunt mai multe imobile, blocuri și Complexul Comercial Doraly. Decizia instanței de judecată poate fi atacată cu apel.
Moștenitorii Mariei Irina Sturdza, copii, nepoți și strănepoți, au solicitat restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a unui teren de aproximativ 65 ha situat în Constanța, la sud de bulevardul Aurel Vlaicu, în dreptul Porții 6 a Portului. Într-o scrisoare adresată redacției noastre, în urmă cu mai bine de un an, moștenitorii familiei Sturdza precizau:
"Revendicăm două loturi, unul de aproximativ 32 ha, care a aparținut Mariei Irina Sturdza (născută Câmpineanu), și unul de aproximativ 33 ha, care a aparținut surorii sale Eliza Câmpineanu (căsătorită Greceanu, ulterior divorțată și decedată fără a avea copii). În particular, subsemnatul Ion C.C. Sturdza sunt nepotul Mariei Irina Sturdza, fiind fiul lui Constantin Sturdza. Ceilalți moștenitori sunt unchiul meu Ion Sturdza și mătușa mea Ileana Cerkez și descendenții celeilalte mătuși, Maria Irina Pop (născută Sturdza). Tatăl meu, unchiul și mătușile menționați mai sus sunt/au fost frați între ei și copiii Mariei Irina Sturdza și a lui Constantin R. Sturdza.
Îmi permiteți să vorbesc puțin și despre familia noastră și mai ales despre cei care sunt legați de această moștenire. Este o moștenire de la Ion Câmpineanu, om politic liberal, fost ministru, primar al capitalei și întâiul guvernator al Băncii Naționale. El era fiul lui Ion Câmpineanu, revoluționarul pașoptist. A murit tânăr, la 44 de ani, și meritele bunei gospodăriri și a menținerii moștenirii pentru generațiile viitoare îi revine văduvei sale, Irina Câmpineanu, mult timp președinta de onoare a Crucii Roșii Română. Pe aceiași linie, au acționat și fiica și nepoata sa. Fiica ei, bunica mea, Maria Irina Sturdza, a fost, la rândul ei, președinte de onoare a Crucii Roșii. Cu tot titlul «de onoare», aceasta a implicat foarte multă activitate, inclusiv lungi deplasări în Rusia, în timpul războiului pentru a ajuta și impulsiona activitatea spitalelor de Cruce Roșie de pe front."

Terenuri cumpărate după alipirea Dobrogei la România
"Mătușa mea Ileana Cerkez a fost și ea infirmieră voluntară într-un spital, pe front, în timpul războiului. Terenul din Constanța a aparținut întâi părinților celor două surori, Ion și Irina Câmpineanu. El a fost cumpărat, prin 1882 - 1884, după alipirea Dobrogei la România, în baza Legii pentru reglementarea terenurilor recunoscute cum și de cele vândute de stat locuitorilor din Dobrogea, precum și în baza Legii pentru reglementarea proprietății imobiliare din 2.04.1882. El se regăsește în registrele cadastrale ale județului Constanța, ca Lotul 29. Terenul ținea, inițial, de satul Lazmahale, comuna Hasiduluc. El a fost înglobat în municipiul Constanța de abia după Primul Război Mondial, în 1927. Ion Câmpineanu a murit în 1888, iar soția sa, în 1920. Soții Câmpineanu au avut patru copii, însă unul dintre ei a murit, înaintea mamei sale, în 1916. La moartea Irinei Câmpineanu, în 1919, terenul din Constanța a fost împărțit între cei trei copii rămași în viață, cele două surori menționate mai sus și fratele mai mare, pe care îl chema tot Ion Câmpineanu (cunoscut sub numele de Ion I. Câmpineanu - Cantemir). Împărțirea (ieșirea din indiviziune) s-a făcut prin Sentința Civilă nr. 1168/31.12.1923, în dosarul 5020/1923 a Tribunalului Ilfov, secția II CC.
În urma expertizei ordonate de Tribunal, terenul a fost împărțit în trei loturi aproximativ egale, cu o formă de trapez alungit, lotul 29/I (la Nord) revenind Elizei Greceanu (atunci era încă căsătorită), lotul 29/II (central) revenind Mariei Irina Sturdza și lotul 29/III (la Sud) revenind lui Ion Câmpineanu Cantemir.
Cum am mai arătat, terenul a fost înglobat în intravilanul municipiului Constanța, în 1927, în urma aplicării Legii de Unificare Administrativă din 1925, aceiași lege prin care orașul Constanța a fost numit Municipiu. De pe el s-au expropriat anumite fâșii de teren pentru șoseaua și calea ferată Constanța - Mangalia. Odată cu dezvoltarea orașului Constanța, s-a prevăzut parcelarea terenului și a terenurilor înconjurătoare în loturi mici, care să fie vândute pentru locuințe individuale. Pentru loturile fraților Câmpineanu s-a obținut aprobarea, însă s-a procedat mai încet, loturile înconjurătoare fiind parcelate încă înainte de război. Pe planurile orașului Constanța, din perioada interbelică, terenul Câmpineanu apare marcat cu numele Câmpineanu. La sfârșitul perioadei interbelice, se poate observa cum acest teren este înconjurat de zone parcelate sau industriale. Sunt parcelate chiar și zonele de la sudul lotului Câmpineanu (dinspre Agigea). De asemenea, de pe lotul Mariei Irina Sturdza au fost expropriate 1,8 ha pentru realizarea unei baterii de coastă pe marginea falezei. Cum pe vremea aceia exproprierile, chiar făcute în interes național nu se făceau decât după «o prealabilă și justă despăgubire», procesul de stabilire a prețului a durat din 1932 până în 1937".

Moștenire lăsată Academiei Române
"Ion Câmpineanu Cantemir a murit în 1932, necăsătorit și fără copii. El a lăsat averea sa moștenire Academiei Române. Poate este cazul să reamintesc că Academia Română, ca instituție de interes național, se susținea din averea proprie (și nu din bugetul statului), rezultatul diverselor donații făcute de particulari. Noi am cerut restituirea numai a terenurilor care au aparținut celor două surori, Eliza Câmpineanu (decedată în 1949, fără copii și fără să fi făcut un testament) și Maria Irina Sturdza (mama, bunica, și străbunica noastră, decedată în 1967). Subliniez acest fapt, deoarece s-a încercat să fim refuzați, susținându-se că întreg terenul Câmpineanu ar fi revenit Academiei Române, sau s-a încercat să fim acuzați că cerem mai mult decât ni se cuvine. Terenul Câmpineanu, loturile 29/I și 29/II, au fost ilegal expropriate în baza Legii pentru Reforma Agrară, ilegal deoarece erau deja terenuri intravilane, pentru care se aprobase și planul de sistematizare și parcelare. Ca o ironie a logicii birocratice, deși apăream pe listele de expropriați, mai veneau până în 1947 somații de plată a impozitelor. Lotul 29/III a fost expropriat în 1948, printr-o lege specială, deoarece, prin Reforma Agrară, Academia Română era exceptată de la expropriere.
În 1990, situația terenului Câmpineanu era mult diferită de situația din 1945. La vest, terenul era ocupat de o unitate militară, pe restul terenului se construiseră atât case individuale, cât și blocuri și școli. La intersecția șoselelor Constanța - Mangalia se construise podul de șosea peste calea ferată și buclele de acces la pod. Într-una din bucle se află acum terenul concesionat magazinului "Doraly". În terenul situat între blocuri și case existau, după aprecierile noastre, circa 18 ha teren liber, care ar fi putut fi restituit în natură, pe vechiul amplasament. De asemenea, unitatea militară ocupă circa 16 ha teren".

Tribunalul Constanța a admis, în parte, acțiunea formulată de moștenitorii familiei Sturdza. Instanța a dispus obligarea Primăriei Municipiului Constanța și a Ministerului Finanțelor la acordarea unor măsuri reparatorii, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent sau acordarea de despăgubiri bănești, pentru terenul în suprafață de 65,2 ha situat în intravilanul municipiului Constanța, în zona cartierelor Viile Noi, Km4-5 și Faleză Sud.

Este vorba de una dintre cele mai mari retrocedări din Constanța, ignorată de primarul Constanței încă din anii 2001, ce privește restituirea unui teren de aproximativ 65 hectare, care se află la sud de bulevardul Aurel Vlaicu, în dreptul Porții 6 a Portului, pe care sunt mai multe imobile, blocuri și Complexul Comercial Doraly. Decizia instanței de judecată poate fi atacată cu apel.
Moștenitorii Mariei Irina Sturdza, copii, nepoți și strănepoți, au solicitat restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a unui teren de aproximativ 65 ha situat în Constanța, la sud de bulevardul Aurel Vlaicu, în dreptul Porții 6 a Portului. Într-o scrisoare adresată redacției noastre, în urmă cu mai bine de un an, moștenitorii familiei Sturdza precizau:
"Revendicăm două loturi, unul de aproximativ 32 ha, care a aparținut Mariei Irina Sturdza (născută Câmpineanu), și unul de aproximativ 33 ha, care a aparținut surorii sale Eliza Câmpineanu (căsătorită Greceanu, ulterior divorțată și decedată fără a avea copii). În particular, subsemnatul Ion C.C. Sturdza sunt nepotul Mariei Irina Sturdza, fiind fiul lui Constantin Sturdza. Ceilalți moștenitori sunt unchiul meu Ion Sturdza și mătușa mea Ileana Cerkez și descendenții celeilalte mătuși, Maria Irina Pop (născută Sturdza). Tatăl meu, unchiul și mătușile menționați mai sus sunt/au fost frați între ei și copiii Mariei Irina Sturdza și a lui Constantin R. Sturdza.
Îmi permiteți să vorbesc puțin și despre familia noastră și mai ales despre cei care sunt legați de această moștenire. Este o moștenire de la Ion Câmpineanu, om politic liberal, fost ministru, primar al capitalei și întâiul guvernator al Băncii Naționale. El era fiul lui Ion Câmpineanu, revoluționarul pașoptist. A murit tânăr, la 44 de ani, și meritele bunei gospodăriri și a menținerii moștenirii pentru generațiile viitoare îi revine văduvei sale, Irina Câmpineanu, mult timp președinta de onoare a Crucii Roșii Română. Pe aceiași linie, au acționat și fiica și nepoata sa. Fiica ei, bunica mea, Maria Irina Sturdza, a fost, la rândul ei, președinte de onoare a Crucii Roșii. Cu tot titlul «de onoare», aceasta a implicat foarte multă activitate, inclusiv lungi deplasări în Rusia, în timpul războiului pentru a ajuta și impulsiona activitatea spitalelor de Cruce Roșie de pe front."

Terenuri cumpărate după alipirea Dobrogei la România
"Mătușa mea Ileana Cerkez a fost și ea infirmieră voluntară într-un spital, pe front, în timpul războiului. Terenul din Constanța a aparținut întâi părinților celor două surori, Ion și Irina Câmpineanu. El a fost cumpărat, prin 1882 - 1884, după alipirea Dobrogei la România, în baza Legii pentru reglementarea terenurilor recunoscute cum și de cele vândute de stat locuitorilor din Dobrogea, precum și în baza Legii pentru reglementarea proprietății imobiliare din 2.04.1882. El se regăsește în registrele cadastrale ale județului Constanța, ca Lotul 29. Terenul ținea, inițial, de satul Lazmahale, comuna Hasiduluc. El a fost înglobat în municipiul Constanța de abia după Primul Război Mondial, în 1927. Ion Câmpineanu a murit în 1888, iar soția sa, în 1920. Soții Câmpineanu au avut patru copii, însă unul dintre ei a murit, înaintea mamei sale, în 1916. La moartea Irinei Câmpineanu, în 1919, terenul din Constanța a fost împărțit între cei trei copii rămași în viață, cele două surori menționate mai sus și fratele mai mare, pe care îl chema tot Ion Câmpineanu (cunoscut sub numele de Ion I. Câmpineanu - Cantemir). Împărțirea (ieșirea din indiviziune) s-a făcut prin Sentința Civilă nr. 1168/31.12.1923, în dosarul 5020/1923 a Tribunalului Ilfov, secția II CC.
În urma expertizei ordonate de Tribunal, terenul a fost împărțit în trei loturi aproximativ egale, cu o formă de trapez alungit, lotul 29/I (la Nord) revenind Elizei Greceanu (atunci era încă căsătorită), lotul 29/II (central) revenind Mariei Irina Sturdza și lotul 29/III (la Sud) revenind lui Ion Câmpineanu Cantemir.
Cum am mai arătat, terenul a fost înglobat în intravilanul municipiului Constanța, în 1927, în urma aplicării Legii de Unificare Administrativă din 1925, aceiași lege prin care orașul Constanța a fost numit Municipiu. De pe el s-au expropriat anumite fâșii de teren pentru șoseaua și calea ferată Constanța - Mangalia. Odată cu dezvoltarea orașului Constanța, s-a prevăzut parcelarea terenului și a terenurilor înconjurătoare în loturi mici, care să fie vândute pentru locuințe individuale. Pentru loturile fraților Câmpineanu s-a obținut aprobarea, însă s-a procedat mai încet, loturile înconjurătoare fiind parcelate încă înainte de război. Pe planurile orașului Constanța, din perioada interbelică, terenul Câmpineanu apare marcat cu numele Câmpineanu. La sfârșitul perioadei interbelice, se poate observa cum acest teren este înconjurat de zone parcelate sau industriale. Sunt parcelate chiar și zonele de la sudul lotului Câmpineanu (dinspre Agigea). De asemenea, de pe lotul Mariei Irina Sturdza au fost expropriate 1,8 ha pentru realizarea unei baterii de coastă pe marginea falezei. Cum pe vremea aceia exproprierile, chiar făcute în interes național nu se făceau decât după «o prealabilă și justă despăgubire», procesul de stabilire a prețului a durat din 1932 până în 1937".

Moștenire lăsată Academiei Române
"Ion Câmpineanu Cantemir a murit în 1932, necăsătorit și fără copii. El a lăsat averea sa moștenire Academiei Române. Poate este cazul să reamintesc că Academia Română, ca instituție de interes național, se susținea din averea proprie (și nu din bugetul statului), rezultatul diverselor donații făcute de particulari. Noi am cerut restituirea numai a terenurilor care au aparținut celor două surori, Eliza Câmpineanu (decedată în 1949, fără copii și fără să fi făcut un testament) și Maria Irina Sturdza (mama, bunica, și străbunica noastră, decedată în 1967). Subliniez acest fapt, deoarece s-a încercat să fim refuzați, susținându-se că întreg terenul Câmpineanu ar fi revenit Academiei Române, sau s-a încercat să fim acuzați că cerem mai mult decât ni se cuvine. Terenul Câmpineanu, loturile 29/I și 29/II, au fost ilegal expropriate în baza Legii pentru Reforma Agrară, ilegal deoarece erau deja terenuri intravilane, pentru care se aprobase și planul de sistematizare și parcelare. Ca o ironie a logicii birocratice, deși apăream pe listele de expropriați, mai veneau până în 1947 somații de plată a impozitelor. Lotul 29/III a fost expropriat în 1948, printr-o lege specială, deoarece, prin Reforma Agrară, Academia Română era exceptată de la expropriere.
În 1990, situația terenului Câmpineanu era mult diferită de situația din 1945. La vest, terenul era ocupat de o unitate militară, pe restul terenului se construiseră atât case individuale, cât și blocuri și școli. La intersecția șoselelor Constanța - Mangalia se construise podul de șosea peste calea ferată și buclele de acces la pod. Într-una din bucle se află acum terenul concesionat magazinului "Doraly". În terenul situat între blocuri și case existau, după aprecierile noastre, circa 18 ha teren liber, care ar fi putut fi restituit în natură, pe vechiul amplasament. De asemenea, unitatea militară ocupă circa 16 ha teren".