Ieșirea din temnița comunistă. "Lumina Timișoarei nu s-a stins cu totul în această Țară"

Se împlinesc, astăzi, 29 de ani de la "scânteia" care a declanșat marea Revoluție din decembrie 89, care a marcat căderea comunismului. Au trecut, așadar, aproape trei decenii de atunci, iar transformările suferite de societatea românească sunt bine cunoscute. Este o realitate pe care nu o putem nega, ne lovim de ea în fiecare zi, dar măcar putem încerca să schimbăm ceva, să salvăm ceea ce mai e de salvat.

În acest context, diplomatul Dorin Popescu, absolvent al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân" și al Facultății de Litere din cadrul Universității "Ovidius", are o opinie de nota 10, la care subscriu în totalitate, cu o "minoră" completare, că acel punct 8 de la Timișoara n-a fost niciodată pus în practică. Ba din contră…

XXX

În urmă cu 29 de ani, Timișoara construia ieșirea din temnița comunistă a poporului român.

Cu sacrificii, frici învinse și curaj, românii din Timișoara ne făceau din nou mândri de noi, dincolo de scenariile pe care alții le scriau, tot atunci, în numele nostru.

Timișoara devenea atunci artera aortă a României, pulsul ei vital, farul ei moral, România nesupusă și liberă pe care încă o mai visau în secret, fără să mai spere vreodată în reinventarea ei, părinții și bunicii noștri.

La Timișoara am reînvățat să redevenim liberi. Nu îndeajuns de mult și de cinstit ne aducem aminte de spiritul Timișoarei.

Indiferent de ceea ce am construit (sau năruit) după Timișoara (o Țară din care astăzi mulți visează să fugă, mai ales din cauza impotenței etice a clasei noastre politico-administrative), decembrie 1989 a însemnat ieșirea din marasm a unui popor încremenit. Cu mine cu tot în el.

Mulțumesc tuturor oamenilor care au crezut în moartea ciumei roșii și care au făcut-o, atunci, posibilă (începând cu fratele meu mai mare, cu tata etc).

Mulțumesc Timișoarei pentru spiritul liber pe care ni l-a redat. Mulțumesc Timișoarei pentru lecția ei de curaj și demnitate. Mulțumesc eroilor de atunci. Mulțumesc pentru promisiunea ieșirii din grotă. Pentru entuziasmul și solidaritatea de atunci. Pentru Punctul 8 de la Timișoara. Pentru multe din lucrurile frumoase pe care le-am construit după.

Lumina Timișoarei nu s-a stins cu totul în această Țară. Mai avem lumina. Mai credem în ea.

Nu am năruit cu totul lumea liberă care se construia atunci. Am gestionat prost multe momente din viața noastră publică.

Dar Timișoara nu e vinovată!

Adesea, în ultimii aproape 30 de ani, a tot încercat să fie "remorca" unor pusee etice colective/naționale.

Pentru spiritul ei liber, pentru frumoasa promisiune de atunci, pentru eroii ei, pentru Piața Operei, pentru curaj, pentru libertate, pentru sacrificiile de atunci și pentru lumina spiritului nostru liber renăscut atunci, în zilele tragice și magice de decembrie 1989 - MULȚUMESC, TIMIȘOARA! IERTARE, TIMIȘOARA!