Legea privind azilul în România îngrădește accesul la justiție

Curtea Constituțională consideră că articolul 121, din Legea privind azilul în România, este neconstituțional, deoarece îngrădește accesul la justiție.

Curtea a luat această decizie deoarece articolul menționat nu stabilește și posibilitatea ca plângerea să poată fi depusă direct la instanța de judecată și nici posibilitatea depunerii plângerii printr-un reprezentant.

În motivarea deciziei, Curtea Constituțională  constată că  legea prevede dreptul de a face plângere împotriva hotărârii de respingere a accesului la procedura de azil și de dispunere a transferului străinului în statul responsabil cu examinarea cererii, dar introducerea personală plângerii, în codițiile legii, nu suspendă transferul solicitantului.

Legea stabilește expres obligația depunerii personale a plângerii, ceea ce nu se mai poate realiza  deoarece solicitantul este transferat imediat.

Membrii Curții consideră că aceste prevederi încălcau liberul acces la justitție, așa cum se arată și în motivarea deciziei: "cum dispoziția de transfer devine executorie din momentul primirii dovezii de comunicare, există imposibilitatea obiectivă de a depune plângerea, fiind imediat transferabil în statul membru responsabil. Așadar, este anulată posibilitatea concretă și efectivă a acestuia de a-și valorifica dreptul de acces liber la justiție".

Aceste încălcări ale normelor constituționale, la care se adaugă și interdicția expresă ca solicitantul de azil să își poata desemna un reprezentat, "echivalează cu privarea de dreptul de a sesiza instanța de judecată, iar dreptul  la contestație apare doar ca un drept pur formal, care, în realitate, nu poate fi exercitat efectiv", precizează CCR.