Concurs Veteranii "Rechinilor Albi"

Balcanii de Vest, Afganistan și Irak sunt teatre de operații unde profesia de militar i-a purtat începând cu anul 2001. Au avut șansa să vadă alte locuri și să cunoască alți oameni, dar totodată să vadă și multă suferință cauzată de război. În țară, într-un sertar, păstrate cu grijă, sunt decorațiile și medaliile pe care le-au primit pentru contribuția adusă în sprijinul păcii, iar acum sunt mângâiate cu sfială și privite cu dor de cei care îi așteaptă să se reîntoarcă cu bine acasă.

Fotografia de acasă
Pentru caporalul Constantin Niță, primul contact cu un teatru de operații s-a produs în anul 2001, când în cadrul inițiativei SEEBRIG a participat în compunerea unui Pluton de Geniu la construirea autostrăzii din zona localității Laci, care face legătura dintre Albania și Kosovo.
Pe timpul participării la o astfel de misiune a ieșit la raport la președintele României, care efectua o vizită în Baza militară Tallil. Întreaga asistență a rămas surprinsă când a auzit solicitarea lui. Nici mai mult, nici mai puțin, caporalul l-a rugat pe șeful statului, dacă are amabilitatea să se fotografieze cu el: "Domnule președinte, sunt din aceeași localitate cu dumneavoastră" a folosit argumentul convingător caporalul. Acasă, la Murflatar, la loc de cinste, se află dispusă fotografia cu cei doi.
Acum are o fetiță de nouă ani, care, la plecare, în ultima misiune, l-a condus la poarta unității, iar înainte de îmbarcare în autobuz, l-a întrebat : "Tati, de câte ori trebuie să te mai conduc când pleci în misiune?"

"Amintiri" din fosta Iugoslavie
Când a ajuns în Kosovo, în iulie 2004, cu Detașamentul ROFND VIII, plutonierul Ionel Lipoveanu a putut să constate că peisajul de acolo este la fel ca cel din țară. Diferențe existau doar din cauza războiului; acolo a văzut pentru prima oară case distruse de urgia conflictului care a bântuit fosta Iugoslavie.
A urmat Afganistanul, de această dată în postura de mecanic conductor TAB, în priceperea lui a stat viața unei grupe de infanteriști. Pe timpul unei patrulări, pământul de sub roțile transportorului s-a surpat, o zi întreagă trebuind să lucreze la lopată și târnăcop ajutat de colegi să aducă mașina de luptă pe drum.

Cadoul de ziua lui de naștere
Plutonierul Ion Popa a ales să participe la misiuni desfășurate în teatre de operații având convingerea că poate să susțină un examen al competenței profesionale. În Kosovo, pe timpul unei patrulări către Pristine, i-a rămas pentru totdeauna întipărită în memorie Biserica Ortodoxă din localitate, distrusă de bombardamente.
În Afganistan, a îndeplinit funcția de mecanic conductor pe un transportor destinat evacuării tehnicii, cu acesta a intervenit la tractarea transportorului avariat în fatidica zi de 20 iunie 2006, când unul dintre colegii lui din batalion a căzut la datorie.
În curând va fi ziua lui de naștere, iar cadoul care i se pregătește de către camarazii lui constă în a fi planificat în zborul de repatriere chiar în ziua în care va împlini 32 de ani.

Primul întotdeauna
A dorit dintotdeauna să fie primul, să aibă și cele mai multe participări la misiuni în teatrele de operații, caporalul Daniel Constantinescu a și reușit să realizeze acest deziderat propriu.
Albania l-a surprins cu numărul mare de cazemate pe care l-a văzut atunci când a ajuns acolo, în 2001. La volanul mașinii pe care a avut-o în primire, a străbătut întreaga țară de la un capăt la altul, își aduce aminte că a parcurs circa 30.000 de km pe timpul participării la prima misiune.
Irakul avea să îl vadă pentru prima oară în anul 2004, când, împreună cu colegii lui din Batalionul 96 Geniu, a participat la amenajarea Bazei militare de lângă Al Hillah. Pentru modul profesionist în care și-a îndeplinit misiunea, atașatul militar al Ambasadei Poloneze la București l-a meda-liat personal.

Două ființe care îl așteaptă
La prima misiune, când se îmbarca în gara Constanța, în vara anului 2004, pentru a ajunge în Kosovo, soția l-a condus având în brațe un flăcău de numai două luni. Când a revenit acasă, după patru luni, caporalul Laurențiu Dobrilă a avut satisfacția să vadă că Prâslea mergea de-a bușilea prin casă.
În toate misiunile l-a însoțit fotografia soției și a băiețelului. Noaptea, când pune capul pe perină, adoarme de fiecare dată cu sentimentul plăcut, că acolo, în țară, într-un apartament din orașul Constanța, sunt două ființe care îl așteaptă să se reîntoarcă din misiune.
(Material trimis redacției de maiorul George Pătrașcu, ofițerul de Relații publice al Batalionului 341 Infanterie "Rechinii Albi")