Arta de a da o veste proastă pe ocolite

Pe când era copil, Bulă s-a întâlnit pe stradă cu un vecin care se întorcea, călare pe măgar, dintr-o călătorie. Omul l-a salutat, l-a întrebat ce era nou prin mahala și, în mod special, ce mai făcea pisica lui, o pisică roșcată la care ținea foarte mult.

- A, pisica ta a murit, i-a spus Bulă.

- E o veste foarte tristă, nu puteai să mi-o spui mai pe ocolite?

- Și cum ar fi trebuit să ți-o spun?

- Puteai să-mi spui, de pildă: "Era foarte cald, pisica ta a vrut să se plimbe pe acoperiș, dar țigla era fierbinte, pisica a sărit, a alunecat, a vrut, săraca, să se agațe de streașină și a căzut...". Ceva de genul ăsta! Ca să am timp să mă pregătesc!

- Te rog să mă ierți, i-a spus tânărul Bulă.

- Ei, asta e, a spus vecinul. E trist, dar ce pot să fac? Biata pisicuță... Mai bine spune-mi: ce face scumpa mea soție?

- A, da, tocmai voiam să-ți spun. Era foarte cald, soția ta a vrut să se plimbe pe acoperișul-terasă, ca să se răcorească...