Baladă modernă: Mama soacră a lui Ştefan cel Bugetar

Pe o stradă îngustă, într-un bloc recent

Unde bate vântul şi-i pe jos curent,

Tânăra nevastă plânge şi suspină

Că-i oprită apa şi nu e lumină.

Şi că la serviciu soțul ei iubit

A plecat la 6 şi n-a mai venit.

Orologiul sună noaptea jumătate,

Jos în bloc la poartă, oare cine bate?

- Eu sunt, mamă soacră, sunt făcut covrig

Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!

Tânăra nevastă fuge să-i deschidă

Însă, din balcon, mama soacră-i strigă:

- Ora e târzie, ești un derbedeu

Unde ţi-e chenzina? Nu-ţi sunt soacră eu!

- Nu sunt eu de vină, soarta fuse crudă

Am muncit ca boul, pe 50% …

Am venit acasă să mă încălzesc

Şi să fac o baie, să mă odihnesc.

- Ai venit degeaba, îi răspunse soacra,

Fiindcă nu-i lumină şi-i oprită apa!

Du-te la serviciu şi de-o fi să mori,

Vine sindicatul c-un buchet de flori.