Bătrânele… haine…, rele

E perioada când ne alegem babele... Baba mea are gură rea, în sensul că e știrbă. Dar, ca pictoriță, e bună. Bună și îi place arta pură.

Nepoțica mea are numai doi ani și nu-l poate pronunța pe "r". Ea zice "alta abstlactă"…

Am rugat-o pe consoartă să mă picteze și, după ce m-a măsurat de sus până aproape jos, mi-a replicat că ea nu pictează natură moartă. Avantajul de a fi bătrâni pensionari este și că ne-au părăsit până și gândacii de bucătărie, că nu mai au ce mânca!

Culmea e că trăiește și soacră-mea! Așa că, sloganul meu de casă este "Trăiască nevasta și mama ei, care a făcut-o!" Uneori, ca titlu informativ, băbuțele mele sunt ca în titlu: bătrânele, haine, rele… Cu accent pe "i". Sigur, e legat și de bătrânețe, haine grele... Aseară, să le mai îmbunez, am încercat să fiu vesel și zglobiu, dar ele m-au făcut "bidiviu", pentru că le-am relatat cum o pereche de moșnegei, el și ea, au mers la o pensiune și, în cameră, bătrâna îl cheamă pe soțior: "Vino, hodorogule și privește pe geam. Se vede o căprioară cum paște pe pășune." Oarecum (cumplit!) deranjat, "hodorogul" îi spune: "În primul rând nu-i o căprioară, e o vacă. Și-n al doilea rând, nu te uiți pe geam, te uiți în oglindă!" Soacră-mea, mai să leșine, dar nu de râs. Nevastă-mea a luat paharul de vin și l-a dat peste cap. Peste capul meu, evident! Acum mi-a mai trecut, nici capul nu mă mai doare, dar urăsc bătrânețea, băutura, hainele și bătătorul de covoare...

De la "bătrânețe, haine grele" se poate ajunge la varianta din titlu, mai ales dacă le-ați cunoaște pe vecinele mele, Tanța, Mița și Târfa (mă scuzați, așa o cheamă!). Tanța e cu clanța, Mița e cu gurița și Târfa e, normal, cu bârfa. De cum se luminează de ziuă, ies la produs. La produs scandal, în fața blocului. Strigă, una la cealaltă de parcă ar fi la sute de metri depărtare:

- Mițo, ai auzit ce tămbălău au făcut ăia de la nouă? Zău c-ar trebui duși la spitalul 9, fă!!

- Tanțo, dar ce părere ai de cei de la trei? Că până la trei dimineața s-au certat și s-au bătut, ca chiorii, chiori-le-ar mamele lor de țigani împuțiți, ca să-l citez... pe cel pe care în veci n-o să-l mai votez!

- Țațelor ce sunteți!, interveni a treia babă, mai încet, că ne aud vecinii!!!

O clipă m-am gândit că e vorba de vecinii noștri, ungurii. Sau bulgarii. Poate chiar cei de peste Prut... S-a lăsat o tăcere, deloc apăsătoare, nu mai mult de un minut. Apoi, dialogul a continuat, cu și mai mare amploare:

- Suratelor, dar unde o fi femeia de serviciu de pe scară, că e plin holul de gunoaie și geamurile de zoaie!

- S-o fi dus la piață, că au băgat fudulii de cerb lopătar! Am citit eu, pe Youtube. Măi, să fie!, mi-am zis eu, în barbă, încremenind cu ceașca de cafea în mâna, deja tremurândă, evident, de nervi. Babele astea sunt informate, nu glumă! Am ieșit la balcon să-mi aprind o țigară. Tanța s-a și inflamat:

- Vecine, nu mai arunca chiștoacele pe jos, că nu e frumos! Mița s-a aprins, la rândul ei, comentând, ca pentru ea, cât să audă tot carterul:

- ‘Ți-ai dracului de drogați! A treia babă, că mi-e jenă să-i mai pronunț numele, a sărit și ea cu gura:

- Hârcilor, nu vă mai enervați. Civilizați n-o să fim noi, nici în secolul 22!

Doamne, oare chiar o să trăiască până atunci!? Că eu, sigur nu!

Oricum, nu în blocul cu aceste... bătrânele, haine, rele!