Brutarul, negustorul și cântarul cu măsură dreaptă

Într-una din zile un negustor de produse lactate primește o invitație de a se prezenta la Judecătorie pe data de cutare și cutare, fiindu-i intentat un proces de către brutar. Omul stă foarte îngrijorat și până la data procesului nu-și mai găsea liniștea. Se tot întreba cu ce o fi învinuit. Brutarul însă știa. Și încă cum. Îl tot bănuia pe lăptar că îl înșela la cântar când cumpăra de la el unt. Așa că nu o dată, după ce laptarul îi aducea kilu de unt și pleca, imediat cântărea marfa, în prezența unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri când a primit și 750 g de unt în loc de 1 kg. În ziua judecății, judecătorul îl întreabă pe negustorul de lactate:

- Spune, dumneata ai cântar cu care să cântărești untul ce-l vinzi?

- Nu, domnule judecător. Nu am.

- Păi, atunci cum pretinzi că vinzi untul cu kilul?

- Păi, să vedeți. Eu am o balanță, pun pe o parte a balanței kilul de pâine ce o cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanța se echilibrează.

Morala: În viață primești ceea ce dai.