Călugărița perversă

Se oprește și se oferă să o  ducă până la mânăstire. Ea acceptă, urcă în mașină și, încrucișându-și picioarele, lasă la vedere o pereche de pulpe superbe.

Preotul  nu se  poate abține și, tot fixând picioarele tinerei călugărițe,  pierde pentru  câteva momente controlul autovehiculului.

După ce reușește să stăpânească din nou mașina, pune dintr-o dată mâna dreaptă pe picioarele măicuței. Ea îl privește și spune:

- Părinte, vă amintiți Psalmul 129?

Rușinat, preotul se retrage subit și-și prezintă scuzele. Puțin mai încolo, din nou încurajat  de tentație, profită de schimbarea vitezei pentru a începe din nou. Măicuța îl apostrofează prompt:

- Părinte, vă amintiți Psalmul 129?

Părintele roșește din nou din cap până-n picioare și retrage încă o dată mâna de pe picioarele pasagerei, bâlbâind: 

- Îmi pare rău, soră, trupul îmi este foarte slab.

Ajung la mânăstire, călugărița coboară din mașină  fără să  spună un cuvânt, și-i aruncă o ultimă privire plină de înțelesuri.  Preotul se grăbește către prima Biblie pe care o găsește și caută Psalmul 129:

"Mergi mai departe, caută întotdeauna sus și vei găsi gloria."