Călugărul și călugărița, rătăciți în viscol

Un călugăr și o călugăriță se rătăcesc într-un viscol. După mult umblat, ajung la o cabană micuță. Epuizați, fac pregătirile pentru a dormi. Erau câteva pături și un sac de dormit pe jos, dar un singur pat. Fiind un cavaler, el spune:

- Soră, dormiți în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit.

Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus și ațipește, când o aude spunând:

- Frate, mi-e frig.

El desface fermoarul sacului, se ridică, caută câteva pături și o învelește. Intră din nou în sac și când închide ochii ea spune din nou:

- Frate, tot mi-e foarte frig.

El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea și se reîntoarce în sac. Abia închide ochii când ea spune:

- Frate, aproape îngheț...

De data asta, el rămâne nemișcat și zice:

- Soră, am o idee. Suntem la kilometri de orice ființă omenească, departe de civilizație. De ce nu facem ca bărbatul și nevasta?

- De partea mea nicio problemă, răspunde ea cu voce cochetă.

La care el rostește urlând:

- Atunci dă-te jos din pat și caută-ți tu singură pături!