Ion și cu Gheorghe, cei mai buni prieteni.
Într-o zi, se întâlnesc. Ion era în culmea fericirii:
- Ioane, dar ce-i cu tine așa fericit?
- Mă, Gheorghe, a murit nevastă-mea!
- Vai, dar cum ai reușit mă?
- Foarte simplu: 30 de zile, în continuu, în fiecare seară, m-am culcat cu ea. Și în a 30-a zi gata, s-a dus!
- No, păi așa am să fac și eu, Ioane!
După 28 de zile se întâlnesc din nou cei doi prieteni. Gheorghe era într-un scaun cu rotile, abia mai răsufla, iar soția lui îi ducea scaunul, mai sprintenă și mai zâmbăreață ca oricând. Când îl vede Ion pe Gheorghe, îl întreabă speriat:
- Gheo, ce ai pățit, frate?
Gheorghe, râzând, îl cheamă și îi zice la ureche, în șoaptă:
- Eu ca eu, dar uită-te la ea: proasta! Nu știe că mai are două zile și moare!