Când te loveşte inspiraţia unde nu trebuie

Un poet se plimba printr-un parc imens, afundat în gândurile sale, când, deodată, din spatele unei tufe de flori superbe apare o fată extraordinar de frumoasă.

Deodată, inspirat de minunata apariţie, decide să-i scrie o poezie acolo, pe loc.

Se caută, dar nu găseşte nimic pe care să scrie poezia.

Atunci, timid, o întreabă pe preafrumoasa domniţă:

- Nu vă supăraţi, aveţi din întâmplare nişte hârtie?

- Îmi pare rău, nu am, şi eu m-am şters cu frunze de brusture!