Cât pe ce să ajung un amărât de inginer…

Discuție între doi măcelari rămași singuri în prăvălie după plecarea unui bătrânel:

- Măi prietene, suntem colegi de atât timp, furăm împreună şi la cântar, şi la ambalaj, şi la dat restul, mă rog, așa cum e specific breslei noastre, dar în fiecare săptămână vine bătrânul asta ponosit şi-i dai un pachet de carne, așa degeaba. De ce?

- Omul asta mi-a făcut atât de mult bine, încât îi sunt îndatorat până la moarte.

- Serios? Cum așa?

- Când aveam 20 de ani şi eram student la Politehnică, bătrânelul ăsta mi-a fost profesor. Şi dacă n-avea el grijă să mă pice la examene, cine știe... ajungeam vreun amărât de inginer…