Ce am mâncat oare la prânz?

Bulă era student la Facultatea de Medicină. Sesiune de examene. Profesorul și asistentul au luat diverse organe de la un cadavru și le-au pus într-un sac negru. Studenții trebuiau să intre în sală, să bage mâna în sac, să palpeze un organ, să recu-noască organul numai prin palpare, să spună ce organ este, să-l scoată din sac și să prezinte tot ce au învățat despre organul respectiv.

Maricica intră, bagă mâna în sac și spune: Rinichi!

Îl scoate, într-adevăr un rinichi, se apucă și spune tot ce știe despre el.

Intră Gigel. Bagă mâna în sac, palpează și spune: Ficat!

Îl scoate, într-adevăr un ficat, se apucă și spune tot ce știe despre el.

Faza se repetă cu mai mulți stu-denți.

Intră Bulă. Bagă mâna în sac, palpează și spune: Lebăr!

Profesorul, cu un aer superior, se uită zâmbind la asistent și îi cere lui Bulă să mai pal-peze o dată. Bulă se conformează, cu același verdict: Lebăr!

Profesorul, cu același aer superior, se uită din nou zâmbind la asistent și îi cere lui Bulă să mai palpeze o dată. Scena se repetă de câteva ori. Bulă e constant în verdict, motiv pentru care profesorul îi cere să scoată organul din sac. Stupoare. Bula avea dreptate: un lebăr.

Profesorul:

- Domnule asistent, atunci oare ce am mâncat noi în pauza de prânz?