Ce minunat este în armată!

Dragă mamă şi tată,

Mă simt foarte bine aici! Sper că şi voi acasă, Karl, Peter, Hans, Annemarie, Karin şi Andreas.

Spune-le lui Karl şi Peter că în armată este minunat şi să se înroleze şi ei neapărat, înainte să se ocupe toate locurile.

La început mi-a fost mai greu, fiindcă trebuia să stau în pat până la ora șase, dar m-am obișnuit. Mai spune-le lui Karl şi Peter că nu trebuie să-şi facă decât lor patul şi câteva fleacuri înainte de micul dejun. Nu tu muncă în grajd, hrănit de animale, tăiat lemne, făcut focul!

Micul dejun este mai ciudat, sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceață, musli, dar niciun cartof, carne, șuncă şi varză aşa cum mâncam noi acasă. Dar poți să le mănânci porția unor orășeni care beau doar cafea.

Nu mă miră că orășenii nu pot merge așa repede şi departe. După un marș de câteva ore, au băşici la picioare şi se întorc în unitate cu camionul. Şi nu au mers decât cum ar fi la noi de acasă, la poştă. Peisajul este frumos, dar din păcate foarte plat.

Acum or să râdă Karl şi Peter, am primit laude pentru tragere la ţintă! Nici nu ştiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decât un cap de șoarece şi nici măcar nu se mișcă. Şi nici nu trage înapoi ca frații Huber de peste deal! Unde mai pui că trebuie să te întinzi comod pe o saltea şi să aștepți până trag şi ceilalți.

Cel mai mult îmi plac antrenamentele de luptă corp la corp. Dar trebuie mare atenție la orășeni, că se rup repede. Doar cu Sepp am probleme, l-am pus jos doar o singură dată. Cred că, din cauza că eu am 1,80 m şi 80 kg, iar el 2 m şi 130 kg. Oricum, este mult mai ușor ca acasă când scăpa taurul nostru la vaci şi trebuia să-l bag înapoi.

Deci, nu uitaţi să le spuneţi lui Karl şi Peter să se grăbească, că nu prea mai sunt locuri.

Va îmbrățișez cu drag,

Fiica voastră Maria!