Ce minune!

Doamna Ionescu mergând pe stradă dă nas în nas cu preotul oraşului.

- Bună ziua! Nu sunteţi dvs. doamna Ionescu, cea pe care am căsătorit-o eu acum doi ani?

- Ba da părinte, eu sunt...

- Ce mai spuneţi, cum o mai duceţi? Aveţi copii?

- Suntem bine părinte, dar copii nu avem momentan.

- Ce păcat, zice părintele. Dar uite cum facem. Săptămâna viitoare eu trebuie să merg la Roma la întâlnirea cu Papa şi aşa profit de ocazia asta şi aprind o lumânare pentru voi doi.

Zis şi făcut. După câţiva ani buni se întâlnesc iar:

- O, doamna Ionescu, ce mai faceţi? Ia spuneţi-mi, aveţi copii?

- Da părinte, răspunde femeia, avem trei perechi de gemeni şi încă patru copii, în total avem zece.

- Slavă Domnului, zice popa, ce minunăţie, ce miracol! Şi ia spuneţi-mi doamnă, ce mai face soţul dvs.?

- Păi ce să facă... acum este în drum spre Roma să vadă dacă poate să stingă nenorocita aia de lumânare.