Cent by cent

-Auzi, dragă, ce mi s-a-ntâmplat astăzi!
- Ce ți s-a-ntâmplat, vrăbiuța mea?
- Să nu mă faci vrăbiuță!
- Dar cum, cintezoiul visurilor mele?
- Aaa! În nici un caz cintezoi, că are o rimă obscenă!
- Cormoran?
- Până vei găsi o zburătoare cu aiqiu mai ridicat, taci și-ascultă! Știi împrumutul acela pe care l-am făcut astă-vară?
- Ceee? Ai făcut împrumut? Mie de ce nu mi-ai spus?
- Cum nu ți-am spus? Fac eu ceva fără știrea ta?
- Când… mi-ai spus?
- În timp ce dormeai de erai bun să tai buturugi pe tine.
- Ce spui, dragă, tu nu ești în stare să tai o surcea!
- Mă rog…
- N-ai putea, înainte să te rogi, să-mi pui ceva de mâncare în față? Mi-e o foameee…
- Foame! Altceva mai știi? Eu am fost la un pas de-a fi violată, iar ție ți-e foame!
- Hă, hă! Violată! Cine-a fost dobitocul, vrăbi… asta… galinaceea mea?
- Dacă nu mă lași să spun… Cum ziceam, împrumutul…
- Te-a violat… împrumutul?
- Ăla să te violeze pe tine! Taci și-ascultă! Unu’ Bratu, de la Cent cu cent și care mă tot suna, că să-i dau bani.
- I-ai dat bani să te violeze???
- Nu, dragă! Taci! El mi-a dat bani mai întâi.
- Ceee? Păi asta nu se cheamă viol, ci prostituție!
- Închide gura și lasă-mă să spun! Deci, el mi-a dat un împrumut, ăla de ți-am zis când dormeai…
- De ce nu m-ai deșteptat?
- Mai deșteaptă-te și singur! Uite eu, merg la facultate. Așa… și în fiecare săptămână trebuie să-i restitui o sumă, înțelegi?
- Îhm!
- Ei, m-a sunat că a venit ziua. Dar eu, de când merg la facultate, nu mai pot să discut c-un agent oarecare, un ăla, care mă tratează ca pe-o coafeză.
- Păi nu ești coafeză?
- Și dacă sunt, ce? Vezi să nu te "coafez" acum să-ți meargă fulgii! Și-am cerut cu directorul, bineînțeles. Ăla m-a tratat ca pe o doamnă și mi-a promis că vine în persoana lui să-mi ia banii.
- M-am prins! Ăsta era peștele. Bratu cu violul și el cu banii.
- Te-ai prins pe naiba! Vezi-ți de zburătoarele tale și lasă peștii-n apa lor! Ascultă! Au ăștia, dragă, un talent! Lucrează cu tot soiul de metode submersibile.
- Subversive, cinte… asta… libelula mea!
- Ți-am mai spus să termini cu obscenitățile! Așa… vine la coafor… îmi ia banii… tot tacâmul. Mi-a făcut niște ochi dulci, de-am crezut că dau subit și instantaneu în diabet, nu alta. Când, ce crezi?
- Ai dat în gropi!
- Insensibilule! Eu… te judeci că i-am răspuns cu drăgălășenii la avansurile lui nerușinate, că deh! Nu-i bine să te pui rău cu directorii. Dar când să-și extragă moaca din coafor, aflu că, de fapt, nici urmă de ADN de director. Era agentul.
- Așa, și?
- Cum și, dragă, cum și? Păi așa o rușine să pățesc eu, viitoare licențiată, actualmente licențiată cu liceul și coafeză pe deasupra, să trimită ăla un coate goale să transvazeze afaceri cu mine?
- Tranzacționeze, guguștiuca mea!
- Și tu stai și faci pe ornitorincul cu mine!
- Ornitologul…
- Mă rog, tot una!
- Dar ce-ai vrea să fac? Pe veterinarul?
- Ce să faci! Să pui mâna pe telefon și să-l ameninți. Să nu îndrăznească să mă mai violeze în public din priviri, și cu banii luați.
- Dragă, n-ai vrea, mai bine, să mâncăm mai întâi? Mi-e cam…
- Pufuleți! Asta ai să mănânci toată săptămâna, dacă nu pui chiar acum mâna pe telefon. Uite numărul…

Pauză publicitară.

"Bă, să te pună dracu să te mai ții după nevastă-mea. Sau să-i mai dai vreun telefon. Te împușc, auzi? Ca pe un câine te împușc…".
- A fost bine, înaripata mea?
- Se putea și mai bine… încornoratule!

Florentina LOREDANA DALIAN