Cerere în două rime către președintele Clubului Umoriștilor Constănțeni

Fiind momentul cu urgență,

Am vrut să scriu un vers sprințar,

Dar muza mea, din neglijență,

S-a îmbătat cu vin Cotnar.

Mi-am apus: nu este cu decență,

Să nu aduc o strofă-n dar;

Ar fi un gest de impotență

S-arăt că nu am pic de har.

Făcui nițică penitență,

Talentul mi l-am stors barbar;

Chiar m-am tratat cu contondență,

Dar n-am scris un sonet măcar.

M-am înfierat cu vehemență:

"De iambi și rime n-ai habar!"

Dar dând dovadă de clemență,

Îmi mai dădui o șansă iar.

Cu a lui Țucă eminență

Nici nu visez să mă compar

Căci la rondel n-am aderență,

Chiar de-aș trudi un centenar.

Aș da dovadă de demență

Pe-al epigramelor hotar

Să intru cu impertinență.

Aș fi de versuri măcelar.

De-aceea cer cu deferență:

Măcar cu titlu temporar,

Muza să-mi stea în abstinență,

Fără clondir, fără pahar.