Confesiunile unui bărbat leneș care vrea un loc de muncă

Mă numesc XXXXXX, am 34 ani, trebuia să am 39, dar nevastă-mea mi-a mâncat cinci ani din viață. Intelectual de rasă, am liceul început și facultatea terminată și un fizic deosebit de atrăgător; obiecte ca: farfurii, linguri, cărți efectiv se lipesc de mine; adevărat, asta și pentru că mă spăl destul de rar.

Nu-mi e frică de muncă, dorm lângă ea și sunt o persoană foarte comunicativă când vorbesc de la telefonul firmei. Am o experiență semnificativă în vânzări, de mic copil obișnuiam să vând lucrurile părinților din casă, sunt o fire foarte dinamică, dar după orele de program; până acum nu am avut antecedente penale și sper că până mă voi angaja la firma dumneavoastră nici să nu am.

Autodidact în marketing, sunt un fin observator al oricărei investiții, eliminând din start orice fel de cheltuieli colaterale sau fără rezultate.

Spre exemplu, eu am mai trimis o scrisoare de intenție + CV și firmei XYZ din Constanța. Dacă răspunsul dumneavoastră este pozitiv și mă angajați, înseamnă că automat banii pe care i-am investit pentru a trimite faxul la Constanța i-am pierdut și asta se întâmpla acum doi ani, când leul era mai puternic. Nu mai vorbesc de faptul că, iată, eu am terminat scrisoarea, iar dumneavoastră nu m-ați chemat pentru interviu. Mie aceste lucruri îmi dau de gândit și nu pot să nu sesizez anumite tertipuri la care apelați; vă folosiți de mass-media (dați anunțuri prin ziare), este clar un atac la adresa mea.

În primul rând, nici nu mă cunoașteți și în al doilea rând nici nu sunt obligat să mă angajez la firma dumneavoastră. În speranța că v-am făcut să zâmbiți puțin (lucru care în procesul de vânzare reprezintă un atuu important), dacă vreți să vă las fără clienți, n-aveți decât să mă angajați! Mă puteți suna la.....

PS. M-ar interesa dacă se poate să îmi dați concediul de odihnă la început!