Costele, au venit colindătorii?

Dimineața zilei de Crăciun. Sună cineva. Ies pe hol, întredeschid ușa și spun:

- Nu se poate așa ceva! Din nou?! Ai venit și Crăciunul trecut... Acum dispari naibii odată din fața mea! am strigat, trântind ușa îna-poi și trăgând zăvorul.

- Costele, cum poți să te porți atât de oribil cu colindătorii?! sări nevastă-mea, indignată.

- Dar n-a fost niciun colindător, dragă, liniștește-te, i-am răspuns. Era doar mă-ta.