Gheorghe voia neapărat să îl întâlnească pe Papa. Și îi tot scria el,
îi scria, Papa nimic, nu îi acorda atenție. Au trecut așa 30 de ani,
până când într-o zi, Papa face o vizită în Israel. Toate bune și
frumoase, se întâlnește Papa cu primul-ministru, discută, pun la
cale, la un moment dat, primul-ministru zice:
- Excelența Voastră, înainte de a pleca, aș avea o rugăminte!
- Te ascult, spuse Papa.
- Știți, avem aici în Israel pe unul Gheorghe, de 30 de ani vă scrie în
fiecare zi o scrisoare, vă roagă să-l primiți în audiență și de
fiecare dată l-ați refuzat. În spiritul creștinătății, n-ați
vrea, dacă tot sunteți aici, să-l primiți, să vedeți ce vrea, e păcat,
de 30 de ani vrea să vă vorbească, vă rog eu frumos, doar cinci minute!
-Bine, bine, zice Papa, să vină la mine!
Vine Gheorghe, sărută mâna Papei și-i zice:
-Știți, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc, am o problemă și aș vrea să mă ajutați.
-Spune !
-Știți, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine.
-Bravo, ești un spirit întreprinzător!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu.
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o...
-Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui.
-Bine, înțeleg, a fost o afacere în familie, ați muncit din greu...
-Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui.
-Am înțeles, comerțul este o trăsătură a familiei, foarte frumos!
-Da, dar și tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui...
-Mă exasperezi, nu înțeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact. Vedeți, ați înțeles. E vorba despre Cina Cea de Taină... A rămas neplătită.