Cum se fură în România o roabă

Fabrica de roabe era renumită pentru calitatea produselor sale. Bineînțeles că la o așa fabrică era de remarcat și vigilența paznicului care nu slăbea nimic din ochi! Mulți au încercat să mai iasă cu câte o piesă ceva, dar paznicul a descoperit și sancționat totul (cred că nici măcar nu este român, era prea corect domnule!). Într-o bună zi, Bulă, unul din muncitorii fabricii, trecu, pe lângă singura poartă a fabricii, cu o roabă plină cu talaj. La poartă, bine-înțeles la datorie, vigilentul paznic:

- Stop! spuse acesta. Ce e asta?

- O roabă cu talaj, spuse Bulă.

- Hmmm,… pe mine nu m-a păcălit nimeni, ia să vedem noi ce avem aici, strecurându-și mâinile prin talaj.

Surpriză: nu era nimic ascuns acolo!

- Bine, treci ! spuse, cu un ton încă suspect, vigilentul paznic.

Azi așa, mâine la fel, și timp de o săptămână Bulă tot trecea cu roaba cu talaj. Paznicul, care fierbea de curiozitate, își luă inima în dinți, și, oprindu-l pe Bulă și de această dată, îl întreabă:

- Dar ce naiba faci cu atâta talaj măi Bulă, la ce-ți trebuie!? Uite, dacă îmi spui, îți jur că nu mai spun la nimeni!

- Nu mai spuneți la nimeni?!

Stă puțin Bulă pe gânduri și continuă:

- Bineee mă, dacă te-ai jurat, uite, de fapt, mie nu-mi trebuie talajul, ci roabele…