Femeile și dovleacul

Într-o zi, Napoleon, deghizându-se în simplu om, s-a dus într-un sat. Plimbându-se prin sat observă doi tineri - ambii aveau lipsă câte un picior. Curios, se apropie și întreabă:

- Amândoi sunteți așa de tineri, ce s-a întâmplat cu voi?

- Ne-am pierdut picioarele luptând pentru Napoleon.

Napoleon, gândindu-se un pic, îi în-treabă:

- Spuneți-mi, vă rog, care este pentru voi cea mai mare dorință?

- Dacă aș avea 2.000 de franci, aș fi asigurat toată viața, spune primul.

- Iar eu aș vrea ca înainte de a muri să petrec o noapte cu Josefina, soția lui Napoleon.

Napoleon le-a urat toate cele bune și a plecat. A doua zi, în respectivul sat, apar jandarmii, îi găsesc pe cei doi tineri și sub convoi îi transportă la Paris, în fața împăratului. Primului, Napoleon i-a dat jumătate de milion de franci, spunându-i: "Du-te și trăiește fericit până la moarte". Pe cel de-al doilea, Napoleon l-a invitat la cină și l-a servit cu 20 de feluri de mâncare și 20 de feluri de deserturi, toate din dovleac. Oaspetele a mâncat un fel, al doilea, al treilea, dar mai mult n-a putut. Atunci Napoleon îl întreabă:

- Dar tu de ce nu mănânci? Eu te-am invitat la cină, iar tu trebuie să mănânci tot ceea ce eu servesc.

- Dar, se împotrivește tânărul, chiar dacă toate felurile de mâncare și desertul au forme și aranjamente diferite gustul la toate e de dovleac.

- Eu special te-am servit numai cu dovleac, ca și tu să înțelegi că fix așa e și cu femeile, tânărul meu prieten.