Foiletonul zilei / Fauna, la casa omului (IV)

Dragi cititori, de umor amatori, ajungem la un animăluț plăcut și drăguț, care și linge blana, labele și e iubit de toate babele:

Pisicuța

Să mă scuze doamnele care au spre îngrijire astfel de feline. Și mie îmi plac, am avut chiar o pisică, i am pus numele de Duța. Și o tot strigam: "Pis, pis, Duța! Pis, pis, Duța!"...

Era din adevăratele pisici aristocrate, se dădea pe spate, felină din alea care se vor mângâiate, scărpinate, îndopate, să iasă afară după motani și seara să se întoarcă, să toarcă și, peste un timp, să ți mai aducă…în puhoi…cinci, șase pisoi.

Motanii au ca frați: jderii, dihorii și râșii, miaună mai ales noaptea, când se află la rut ("De ce urli, măi animalule?"), mănâncă, dorm și se… rezolvă, de obicei, la nisip. Năpârlesc pe pături, cuverturi, perne și covoare. Pisicile aruncate (inclusiv în curtea vecinului) cad, ca ai noștri parlamentari, întotdeauna în picioare și, tot ca ei, nu fac mai nimic. (cam atât despre politică!)...

Prima pisică pe care am avut o, am iubit o (nu vă gândiți la prostii!) Obsedaților!

Am găsit o la parterul unui schelet de bloc cu schele, care de 20 ani își aștepta pereții. Am luat o în casă, am depăduchiat o, am deparazitat o și am pieptănat o, ca într un cântat vis cu "pisicuță, pis, pis, pis". I am dat drumul pe afară, iar pisica, fiind în călduri, s a încurcat cu un negru, un motan frumușel foc, căruia i s au aprins călcâiele după rozalinda mea, pe care am dus o imediat la medicul veterinar să i facă Papa Nicolau.

La scurt timp, a fătat trei pisici. Tot medicul veterinar le a operat, despărțindu-le, ele fiind pisici siameze. După ce au făcut ochi, puii au pus ochii pe căciula soacrei mele, din blană de vidră (căciula). Supărată, soacra a rostit, răstit: "În puii mei!" și a amenințat că le otrăvește. Nu destul mi a otrăvit mie viața! I am zis că o denunț și am dat, la ziar, un anunț: "Vând pisoi de soi și de rasă aleasă". Nu i am mai vândut și, din tot răul, m am ales și cu un bine:

Soacră mea supărată, ofticată, nervoasă și ofticoasă, a plecat definitiv de la mine din casă! Cine știe unde...(cine știe, să nu mi spună!) Nebun să fiu s o caut, ca pe Elodia!

Ananie GAGNIUC