O franțuzoaică bogată, puțin mai ofilită, hotărăște că e cazul să încheie cu viața libertină și să-și întemeieze o familie. Ca să fie sigură că o să fie satisfăcută de alegere (bani avea destui...), dă un anunț în care pune o singură condiție: viitorul soț să fie capabil să o satisfacă de o sută de ori la rând, cu probă înaintea căsătoriei.
Vine germanul, care cedează după două numere. Vine rusul.... cedează după 3. Americanul.... după 4.
Și apare Ion, din creierii munților, de la stână, din sânul naturii... După vreo trei ore, franțuzoaica, ruptă, ținea scorul cu creta pe parchet, lângă pat, liniuță după liniuță: 97... AAA...AAAHH! 98... AAAUU! 96...
Ion: - No, domnucă dragă, 96 o mai fost...
- Non, c’est ne pas possible! 97...UUUUH! 93!
- No, nu-i bine, și 93 o mai fost!
- Mais non, c’est coorect! 94... OOOOH! 95... AAAA! 92...
La care Ion:
- No, domnucă dragă, că ne-am încurcat! Ștergem tăt și-o luăm de la cap....