Ajunge un tip la judecătorie fiind acuzat de viol. Procurorul îl interoghează fiind nemulțumit de gravitatea faptei inculpatului:
- Inculpat, descrie cu cuvintele tale modul și împrejurările în care ai comis fapta.
Frământându-și căciula în mâini și cu privirea ațintită în pământ acesta își începe discursul:
- Onorată instanță, vă rog să îmi acordați clemență…
- Cum, domnule, ai tupeu să soliciți clemență? Imediat o să spui că nu tu ai comis fapta.
- Nu, onorată instanță, eu am săvârșit fapta, dar împrejurările m-au determinat. Eu nu am avut intenția decât să îi schimb contorul electric, dar când a deschis doamna ușa, purta o fustă până la genunchi. Am salutat-o și am intrat pregătit să îmi termin treaba. Când a adus scaunul și și-a ridicat fusta peste genunchi, mintea mea a zis că trebuie să termin treaba, dar tare aș fi vrut să facem sex. Mi-am ascultat rațiunea și mi-am văzut de treabă. Când s-a urcat pe scaun și și-a ridicat fusta până sub fund, tare aș fi vrut să mă dau la ea, dar rațiunea m-a oprit. Când și-a ridicat fusta până la brâu, mi-au ieșit ochii din cap, dar rațiunea din nou m-a oprit. Când și-a dat și chiloții jos, rațiunea tot nu și nu.
- Mai lasă, domnule, rațiunea, că mă disperi!
- Așa am zis și eu, onorată instanță, și uitați unde am ajuns…