Primăvara.
Furnica sapă, face straturi, pune semințe. Apare și greierele.
- Ce faci, greierașule?
- Merg la un tenis cu băieții.
- Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu știu ce-ți fac!
- Da, da, bine....
Vara.
Furnica seceră, cosește, adună. Trece greierele, cu o chitară sub braț.
- Ce faci, mă?
- Mă duc să cânt cu băieții în parc.
- Să nu uiți: de la mine să nu ceri de mâncare.
Toamna.
Furnica culegea de zor, făcea dulcețuri, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub braț.
- Ce faci, mă?
- Mă duc să cânt cu băieții în bar.
- Bine, mă, da’ la muncă nu vii până la iarnă?
Vine iarna.
Furnica stătea în pridvor, înfofolită și cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greierașul.
- Ce faci, greierașule?
- Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut succes cu chitara.
- Bine, greierașule, baftă! Și dacă-l vezi pe unu’ Topârceanu, zi-i că-mi bag picioarele în "Balada" lui!